the world around us

eu zic ca am evoluat... noi, adica femeile. am ajuns de la stadiul de simpla unealta care are grija de gospodarie si toarna copii pentru demonstrarea virilitatii masculine la un fel de egale ale barbatilor cu drepturi si locuri de munca sus-puse. evident, asta nu inseamna ca misoginismul a disparut cu totul de pe fata pamantului sau ca nu s-a mai auzit de mult de hartuire din partea barbatilor, dar parca ne merge din ce in ce mai bine.
eu nu prea obisnuiesc sa ma uit la stiri. ma deprima, nu inteleg de ce am tine neaparat sa aflam de toate catastrofele care se intampla prin satele din Romania. nu inteleg de ce lucrurile bune nu apar la stirile de la ora 5. nu ar suna mai bine "azi un copil a ajutat o batranica sa treaca strada" decat restul ororitalilor? de asemenea, nu prea citesc nici ziarele, mai citesc articole pe net cand mai primesc cate un mail interesant.
am deschis azi inbox-ul si am dat de un titlu mare "destine pierdute" si cum mie imi plac titlurile care iti starnesc curiozitatea de la prima citire, am tinut neaparat sa vad despre ce e vorba. e trist. e trist ca in vremurile noastre inca se mai vand femei, pardon, fetite pentru ca majoritatea nu depasesc varsta de 8 ani, e trist ca la 11 ani deja se asteapta sa faci copii sotului tau care te abuzeaza fara jena, e trist ca speranta de viata pentru astfel de femei este de 44 de ani pentru ca o data la 30 de minute o astfel de femeie moare in chinurile facerii. e vorba de femeile afgane, femei care incercand sa scape din aceste conditii, sunt prinse condamnate si aruncate in inchisoare alaturi de teroristi.
parca evoluasem...


P.S.: Zappy, m-am lasat de fumat, am 3 zile deja :))

Hotel de mii de stele

Si am plecat spre mare.Cu trenul, cu schimbare la Bucuresti .Totul parea bine si frumos, mai putin intarzierea care aproape ca ne-a facut sa pierdem trenul spre Costinesti. Dar ne-a asteptat, am fugit dupa el, am urcat in vagonul 13 cu bagajele in mana si de atunci a inceput distractia. Noi de fapt aveam locuri in vagonul 1. Sute de oameni pe hol, toti vroiau sa isi ocupe locul, multi nu aveau, stateau pe hol, dormeau pe bagaje.
Dar am ajuns intr-un final, am fost anuntate ca pentru 2 zile nu stam la vila la care ni s-a promis cazare, ci in alta parte. Acolo am fost intampinate de o bunica care o data la 2 secunde horcaia cu patos in timp ce ne-a aratat camera, daca ii putem spune asa. Am ramas socate, totul arata deplorabil, se facea dus in curte intr-un fost cotet, baietii din camera vecina urlau incontinuu sa mergem cu ei la plaja. Am zis "pas". Am plecat sa cautam cazare, era vineri, normal ca era totul ocupat. Dupa 2 ore de plimbat aiurea, alte 2 ore le-am petrecut pe niste lemne in asteptarea unui semn divin. Nu a aparut, colegii erau inca pe drum, se circula greu, aveau sa ajunga in miez de noapte. Am strans din dinti, deja erau 24 de ore de cand plecasem din arad, de cand nu mancasem mai nimik, de cand facusem ultima data dush. Ne-am convins sa mancam ceva ca sa nu lesinam in plin costinesti, cand am primit un telefon de la un parinte disperat. Ni s-a gasit o camera cazare, o camera de 2 persoane si vine proprietara sa ne duca acolo. Atat am vrut sa auzim, nu ne-a mai trebuit mancare, nu mai vroiam nimic, doar un dus si un pat moale. Noi am fost norocoase, dupa atatea ore de plimbat in soarele costinestiului cu bagajele in spate, colegii de pe drum au trebuit sa doarma in masina.
Cam asa a fost prima zi de mare, dar ne-am luat revansa cu noptile petrecute pana la 7 dimineata la party pe plaja ... sper ca asta a fost ultima vara in cocalar city :costinesti :D