plictiseala mareeee....

we had to get used to statu' pana la 3 in fiecare zi la scoala si chiar faceam ceva folositor anii trecutzi...dar mirifica clasa a 12-a a fost o maaaare pierdere de vreme...cred ca e mai bine sa stea elevii acasa sa invetze singuri pt marele examen important din viatza lor...nush cum se intampla pe la altzii,dar la noi ziua decurge astfel: prima ora este optionala,mergem ori la scoala dk avem mate shi shtim k profa vine in urmatoarele pauze sa verifice cine a mai venit in plus fatza de ora ei,ori in smart la binecuvantata cafea shi tzigara aditzionala...apoi urmeaza un lung shir de ore interminabile in care de obicei jucam rends in timp ce profii fac pregatire pt bac cu acei kre le digera materia...shi cam atat,eventual mai acordam putina atentzie unei alte ore,dar f rar...shi at doamnelor si domnilor cum sa nu ne vina sa plecam la o tura de bronzat sau cel putin la un suc?... eh,imposibil acest lucru datorita gardianului kre tot tp ne intampina cu "nu plecatzi nicaieri /:),nu am voie sa va las"...mai doua saptamani shi scapam de toate astea...shi at o sa ne plangem de mila ca vrem inapoi,k preferam sa facem toate lucrurile pe kre le comentam,pentru ca asta am facut timp de 4 ani...asha ca,la ce e folositoare ieshirea din banal?

fericirea...

fericirea e-un lucru senin... relativ ... pe care ni-l cream singuri... se spune ca lucrurile marunte ne fac cei mai fericitzi... am invatzat ca e adevarat, fericirea depinde de shuvitza de par intins care nu sta la locul ei, de privirea pe care ti-a aruncat-o persoana care se plimba pe cealalta parte a trotuarului, de cafeaua si tzigara savurate de dimineatza... de jocul de cartzi la kre cashtigi chiar dk ceilalti te saboteaza in mod intentzionat =))... in ce consta fericirea, de fapt?... parerile depind de la o persoana la alta... eu cred ca fericirea ti-o poti impune... e chiar ushor, cu toate ca exista riscul de a fi considerat superficial... si ce daca? pana la urma urmei tot ceea ce facem,e pentru noi... asha ca traiasca lumea roz in care toate merg bine! :D

being a little girl

parca azi am mai invatzat ceva (in afara de biologia infecta cu kre ma chinui de ieri)... am invatzat k de cele mai multe ori nu poti fi apreciat la adevarata ta valoare, ci eventual doar prin trasaturile negative... am invatzat k ar cam fi cazu sa ne maturizam, sa luam viatza mai in serios shi sa-i scutim pe cei din jur de rautatzile noastre, sa nu mai apelam la taticu' de fiecare data knd ni se pune pata pe ceva sau suntem intr-un fel sau altul amenintzatzi... k ar cam fi cazu sa nu ne mai tzapam p jos pt a incerca sa obtzinem ceva, doar pt k apoi sa avem cu ce le scoate ochii celorlaltzi cu kt de grozavi suntem noi... si mai ales, sa facem diferentza dintre a vorbi pe cineva de rau sau doar a "discuta discutzii" kre oricum se afla mai devreme sau mai tarziu...


p.s.: orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare, deci: dedicatzie speciala 12 A

the curse of the graduation

zilele astea am descoperit quote-ul kre mi se potriveshte de minune (pe langa cel cu "sleep all day,party all night,never grow old...never DIE" :p) si care a aparut fara ca macar sa fie cautat...suna cam asha "i want to be remembered as the girl who always smiles even though her heart is broken, and the one who can always brighten up your day even if she could't brighten up her own" si reprezinta intr-un fel sau altul durerea despartzirii de prieteni si cunoshtiintze...mi se intampla din ce in ce mai des sa fiu irascibila si fara chef de nimik,mai ales cand citesk minunatele albume de sfarshit de liceu unde toata lumea se chinuie sa iti scrie lucrurile bune vazute vreodata la tine sau cele rele p kre ar trebui sa le corectezi...ar trebui sa profitam de timpul ramas si sa nu ne gandim prea mult la urmari...pentru ca,e greu sa te gandeshti k mai avem fix o luna nenorocita de stat impreuna,asta dupa ce 4 ani am schimbat sentimente si am ajuns de la ura,la acceptare si chiar iubire fara nici cea mai mica problema...se pleaca peste mari si tzari,orashe si judetze si toti inghitzim in sec la gandul ca ne vom vedea din ce in ce mai rar...se vor rupe legaturi,dar nu prietenii...shi promitem sa ne intalnim kt de des putem in smartul cel de toate zilele sa depanam amintiri shi sa povestim cum rezistam departe de familie,prieteni shi orash natal...