sunshine reggae

pleeec. plec la mare. si apoi la bucureshti. la zappy mea. stau mult. in total. aproape 3 saptamani. departe de lumea virtuala. va fi greu. dar merita. let's all have a great summer. :*

O zi de vara pana seara

Sunt Sagetator, sunt nascuta in decembrie, de unde automat rezulta ca iarna e anotimpul meu preferat. Nu stiu de unde pana unde, iarna imi place doar privita de la fereastra. In schimb, vara o savurez prin toti porii, imi plac serile de vara petrecute intr-o plimbare luuunga prin oras, serile de vara impreuna cu prietenii adunati toti in jurul unei mese, la o poveste, la o tigara.
Vara asta parca e mai speciala, parca nu mai e la fel. Am mai scazut in numar, multi si-au urmat drumul si au ramas in orashul adoptiv, altii s-au sustras subtil, incetul cu incetul sau dupa cateva intrigi, au hotarat ca le e mai bine in alta parte. A venit lume noua, s-au adaptat binisor grupului nostru vesel, dar parca mi-e dor. Si e ciudat.
Parca ne-am schimbat. Poate in bine. Poate am crescut. Si totusi, e ceva nou. Si e ciudat.

And the award goes to :

Iar m-a "lepshuit" Zappy, nu se astampara ea, doar doar ma convinge sa scriu mai des. De data asta, trebuie sa descriu un loc de 5 stele din Romania. Greu, am zis la inceput, a inceput sa-mi zboare mintea spre tot felul de locuri din natura , locuri de poveste , unde muntii se intretaie cu cerul, unde apa isi face loc printre stanci, la 0(zero) grade si o ceatza de nedescris in mijlocul verii, la frumoasele manastiri din Moldova sau la dragul nostru litoral.
Apoi mi-am amintit ca de fapt, peste tot m-am simtit bine, mie imi plac calmul si agitatia in egala masura atata timp cat sunt inconjurata de oameni dragi.
Aveam de ales intre toate astea si imi era greu, cand m-a izbit realitatea si mi-am dat seama ca pentru mine locul de 5 stele din Romania e ACASA. Acasa, unde e liniste si pace, unde e racoare, unde e mama cea blanda mereu dornica de a-mi face pe plac, unde e tatal glumetz care fluiera in timp ce se plimba prin curte sau sta pe leagan si care ar face orice pentru mine, doar sa fie omenesc posibil.
Mereu am fost foarte atasata de ai mei, stiu ca atunci cand eram mica eram destul de alintata si tot timpul tata ma ducea de mana sau ma cara in brate. Stiu ca mereu ma enerva intrebarea "pe cine iubesti mai mult?pe mami sau pe tati" pentru ca imi doream deseori sa raspund "pe tati", ca doar eu eram comoara lui, dar realizam ca trebuie sa raspund "pe amandoi la fel" ca sa nu o stiu pe mami suparata. Miica fiind, foarte des o auzeam pe mama zicand ca si-ar dori sa fiu mare, sa cresc si sa imi vad de drum, mai ales cand ii dadeam batai de cap cu cate o cazatura sau o pozna mica mica (doar am fost cel mai cuminte copil din lume), dar ce e ciudat e ca acum, cand ne mai intindem la povesti obisnuieste sa ma intrebe "nu ai mai vrea sa fii mica? eu as mai vrea"
Tanjesc adesea sa fiu acasa, ma chinuie Timisoara cand se apropie sfarsitul saptamanii, imi doresc mereu sa fie vineri sa plec spre Arad, unde parca suntem cu totii mai apropiati decat in alte locuri, parca incercam sa redevenim acei ce am fost cu putin timp in urma si care si-au vazut de drum.
Acasa e totul si ma bucur ca pentru mine, acasa e pace.


Dam leapsha mai departe lui Ingrid si Sandritei.