Aventuri de weekend

Gata, nu mai mi-e jena, pot sa vorbesc despre asta :)) ... weekendul trecut a fost unul foarte incarcat, la fel ca toate weekendurile mele pentru ca abia astept sa plec spre arad sa pierd vremea in birturile mele preferate.
De data asta am plecat acasa de joi pentru ca eram home alone si am profitat de timpul liber ca sa dorm, dorm si vegetez pentru ca stiam ca saturday night urma sa fie a heavy night.
Bine ca s-a deschis strandul si s-au deschis terasele si cluburile si ca putem sa pierdem vremea pe acolo. Cred ca daca ar fi dupa noi ne-am instala corturi in jurul casutzei ca sa putem sa ne bucuram de strand de la primele ore ale diminetzii, mai ales ca atunci cand ne gandim la vara, soare si vacantza, automat ne gandim la noptile pierdute la casutza, la o carte, la un rummy sau la mai stiu eu ce jocuri inteligente. Intr-o seara chiar am vrut sa jucam matza-ascunsa, sa ne simtim copii din nou, dar era cam spooky all around.
Asa ca venit si seara de sambata, in care cu mic, cu mare ne-am adunat la casutza la beute, atat de multi incat jumate din noi stateau in picioare si altii au schimbat locatia pentru a-si putea juca linistiti jocul de carti. Eu nu mai joc carti atunci cand beau, de cand nu mai stiam ce anume jucam si nu eram foarte convinsa daca am 4 sau 5 carti in mana, asa ca de data asta mi-am facut loc printre cei care povesteau.
A venit si vremea sa mergem in nefe, totul bine si frumos, mai putin ca nu aveai loc sa dansezi fara sa fii impins cel putin o data pe minut, asa ca mai mult am facut ture afara si la casutza.
La un moment dat, trebuia sa iesim afara sa recuperam pe cineva, si incercand sa cobor scarile prinsa de euforia momentului si de vaporii de vodka, am fost calcata intr-un mod barbar pe piciorul meu incaltzat cu pantofi decupatzi, astfel ca am ridicat un picior, m-am dezechilibrat, mi s-a dat drumul la mana si m-am trezit pe jos. Nu stiu cine m-a ridicat, dar ii/le multumesc frumos pe aceasta cale, pentru ca tot ce vroiam era sa ies afara si sa imi dau jos semnul cu LOOSER de pe frunte. Am iesit sa imi vad julitura, cam mare si urata, dar macar am reusit sa nu imi rup ciorapii, mare minune tinand cont ca eram in rochitza, dar am avut grija sa anuntz pe toata lumea kre ma intreba ce mai fac ca am cazut in Nefe si ma doare tare piciorul :)).
Evident ca am plecat de acolo, dar nu acasa, ci la un ceea ce ar fi trebuit sa fie un party gata de cateva ore, de unde am plecat dupa multa vreme, pe la vreo 7:30 orele diminetii, asta doar dupa ce s-au gandit ai mei sa ma sune sa ma intrebe daca traiesc. Am bagat o minciuna cat mine de mare, le-am zis ca nu i-am anuntzat ca dorm altundeva pentru ca aveam de gand sa vin acasa, am ajuns pe la 8 cand ai mei erau mai mult decat activi si dupa vreo 3 ore de somn, toata duminica am incercat sa imi ascund julitura de pe tibie si starea cronica de mahmureala.
Sa imi aduceti aminte sa ma uit la picioare data viitoare si sa nu mai fac pe viteaza pe scari dupa ceva alcool la bord! Sau legati-ma de un stalp sa nu mai pot pleca de acolo :D
Multumesc anticipat! :))

Sa fim virtuali!

Nu sunt o impatimita a jocurilor pe calculator si nici nu am fost vreodata. De mic copil, totul se limita la preafolositul Mario sau la cate un Solitaire de plictiseala in caz ca nu era nimic interesant la televizor. Am incercat si Sims 1 si Harry Potter-urile, poate si un NFS de dragul cursei, dar niciodata nu lancezeam cu orele in fatza calculatorului sau uitam sa merg sa mananc.
Sunt un om pashnic, poate de accea nu inteleg obsesia pentru jocuri cu lupte, impushcaturi, killarei sau mai stiu eu ce alte modalitati de tortura, la fel cum nu inteleg parintii care isi lasa copiii de pana in 10 ani sa joace jocuri de genul ca mai apoi sa se mire ca aud la "veselele" shtiri de la ora 5 ca in nush care liceu un elev si-a impushcat jumate din colegi si profesorul de la ora. Nu putine sunt cazurile in care anumite persoane stau zile intregi nemancati si nedormiti si contruiesc caractere de WOW pt ca mai apoi sa le vanda la sume destul de mari leneshilor care nu au rabdare sa joace un joc de strategie.
De cand cu internetul, nici atat nu imi vine sa ma joc, mi-am instalat 12 dvd-uri de Sims 2, cu toate add-onurile vrute si nevrut, m-a tinut vreo 3 zile frenezia, dupa care ma simteam vinovata ca imi ignor lista de mess, am renuntzat si la asta. Asa ca am descoperit Triburile, joc de strategie online, iti ridici un sat, faci trupe luptatoare, nimiceshti sate vecine si cucereshti tot. Si cand aveam eu frumusete de sat evoluat cu 2 sate mici cucerite, un nene rau mi l-a luat, nimicindu-mi armata si lasandu-ma in plata Domnului. M-am saturat si de asta, am hotarat ca o sa joc Solitaire sau Mario sa-mi redescopar tineretile :D.
Oricum, mie mi se pare ca lumea a luat-o razna, de la varste tot mai mici copiii dau de internet... chiar acum vreo 3 ani, incercand sa ii caut varului meu de 6 ani ceva joc dragutz pe net si dand search la google "funny games for kids" mi s-au deschis nush cate ferestre cu tot felul de site-uri cu tente pornografice gen "sexi teens playing dirty games" sau mai stiu eu ce. Tot acelasi verisor care acum are 9 ani a venit la mine si mi-a zis "auzi, tu nu ai multimess? atunci lasa-ma sa intru cu id-u meu,da? ca am de vorbit cu lumea"... okweeey, doar mie mi se pare aiurea? sa ai 9 ani, sa nu mai iesi in curte cu copiii pt ca trebuie sa stai pe mess, sa refuzi sa iesi la plimbare sau sa mananci in bucatarie pt ca noul tau prieten virtual e acum online si acum are timp de tine.
Bine macar ca se joaca pe site-ul de la cartoon network in prezenta mea cand vine in vizita, ca acasa la el il priveshte la ce da google search...