Wednesday, March 26, 2008

De ce ti-e frica nu scapi :-"

Asa cum se intampla de obicei, adica de ce ti-e frica nu scapi, m-a luat si pe mine raceala. Sau nu stiu exact ce m-a luat, pt ca simptomele sunt cam aiurea: dureri de cap, frisoane si ameteli. Si toate astea de duminica incoace, ca doar trebuia sa se razbune cumva organismul meu pt party-ul cu alcool de sambata.
Cum am avut mirifica idee sa ies in orash intr-o gecutza de vara cu maneca scurta luata peste un tricou, am considerat ca ar trebui sa beau cat mai mult ca sa nu simt frigul... asta insemnand atat de mult incat dupa cateva zile inca stau sa imi amintesc macar cateva detalii din noaptea de sambata.
Mai am nishte flash-uri cu mine mergand la bar sa mai comand cate un cocktail, asta dupa galeata de vodka bauta in prealabil, mai shtiu k a scapat barmanul un cocktail pe noi (doamne ce risipa!) si alte cateva nimicuri. Macar de data asta a avut cineva grija de mine (multumeeeesc Hansi ^:)^ ) si duminica seara am aflat totul in detaliu, fapt urmat de mereu prezentele afirmatii "eu nu mai beau".
Duminica dimineatza, o mahmureala sora cu moartea, nimic nu avea gust bun, tigarile erau expirate, cola era stricata, mancarea era gretoasa, tot ce-mi doream era sa dorm. Luni m-am prins si eu de ce nu era nimik bun, ma luase raceala la modu toata lumea sta in tricou, eu mor de frig, noaptea nu pot sa dorm de cald.
Cam asha o tin de 2 zile incoace de cand nu stiam sa zic altceva in afara de "tine-ma in brate ca mi-i friiiiig".
Promit solemn sa nu mai beau asha de mult si sa incerc sa ma imbrac ceva mai gros. Amin :D

Thursday, March 20, 2008

Castigati-va drepturile!

Nu sunt rasista. Dimpotriva, chiar deloc, mi-ash dori si eu un bebe mic si mulatru si un sotz cu un ten mult mai inchis la culoare decat al meu. Daca asta se va intampla vreodata, atunci sigur bunica mea care de fiecare data cand ma vede ma implora sa nu ma casatoresc cu un negru, m-am renega si probabil nu mi-ar mai adresa un cuvant vreodata.
Nici cu rromii nu am nimic, sunt si ei oameni, au calitati si defecte, am intalnit chiar si rromi de treaba, care imi sunt vecini, care au mai multi bani si se imbraca mai bine decat orice alt cunoscut de-al meu, fara a provoca dureri de cap sau retina la simpla lor aparitie.
Intamplarea face ca astazi am mers, (ca de obicei) sa fac cumparaturile la billa insotita de Sandra, o prietena care era la noi in vizia iar eu aveam chef de gatit ca sa fiu o buna gazda. Cumparam strictul necesar si in drum spre casa (casa unde plateshti produsele cumparate), pe langa doua tipe ce faceau promotie la noul produs Danone roiau vreo 5 copilashi rromi, impreuna cu doua insotitoare, preafertilele lor mame banuiesc, fiecare cu cate cel putin un pahar de iaurt in mana.
Ne asezam la coada la casa si le auzim cum incep sa urle, cik vorbeau una cu cealalta "hauz' fata, ce zice boschetaru hasta care lucreaza la Billa, ca l-o vazut p copil cum o bagat branza in buzunar, hapa' ce-i haci? noi am venit sa facem cumparaturi", noi nu stiam ce se intampla. Si vine toata shatra, cu un copil p trotineta, unu in cosh, altu cu paharu lui de iaurt ce-o tot intreba pe ma-sa de-i cumpara nu mai stiu ce "las ca vine tac-tu d la italia si iti ia el" si se posteaza in spatele nostru la casa. Eu nu stiam cum sa pun mai repede toate chestiile pe banda, sa nu uit sa iau tigari, sa imi tin posheta cat mai aproape de mine, sa imi trimit nasu la plimbare pana nu se ia el singur sa plece si sa ma astepte acasa, sa iau banii in mana, dar totusi sa nu ii las la vedere. Schimb cateva priviri cu tipa de la casa si iar incep astea discutia, cred ca la cat de tare vorbeau, auzea si mara de acasa: "hapa cum sa zica asha de noi, nu mai venim aci, ca hastia de la billa is bochetari, la kauffland is shefii, hacolo merem de amu incol, vai tu fata ca am briceagu haci in posheta sa vezi cum il taiam pe boschetaru ala de mai zicea ceva de copil", asta in timp ce deja erau la rand, eu nu stiam unde sa mai resprir sa nu leshin, sandra cum sa bage tot in plasa sa plecam cat mai repede si duse-am fost.
Cum sta treaba: un minunat puradel o furgasit, cum s-ar zice, o branza topita si a bagat-o in buzunar. Un angajat, vazand asta, le-a atras atentia (spre binele lor zic eu) ca oricum piuia nebunia aia de la ieshire si veneau cei de la securitate si atunci se isca un scandal si mai mare, poate chiar scotea piranda de sub poale briceagu' si chiar nu mai era situatia asha de amuzanta.
Vor sa-i acceptam, sa-i integram in societate, ne conformam, nu ii da nimeni afara din magazine, nu le da nimeni in cap cand trec p langa noi pe strada (ceea ce nu prea putem spune si noi despre ei), ca nu ii angajeaza nimeni si apoi merg cer despagubiri de la stat, shtim cu totii de ce facem asta, dar totusi... castigati-va drepturile!

Monday, March 17, 2008

Refuz sa racesc!!

Intamplarea face ca, odata cu venirea primaverii, pe langa gazele si micile fapturi vestitoare de vreme calda, invie si virushii care umbla in grup organizat atacand pe oricine le iese in cale. Trebuie sa fi cu adevarat norocos sa poti scapa, sa incepi sa te indopi vrei, nu vrei de vitamine, echinaceea si dumnezeu mai stie ce remedii babeshti.
Sonia e racita. Sonia e chiar foarte racita, atat de racita incat are ochii lui Puss in Boots( pe care il shtim cu totii din Shrek) si se uita prin tine chinuindu-se sa respire, iar cand vrei sa o indopi de medicamente iti zice "da am luat, is bine, n-am nimic". La un singur stranut simti virushii cum colcaie prin toata camera, iti vine sa bagi capu in nisip asemeni unui strutz gratios sau sa fugi cat te tin picioarele. Starea asta ne tine de sambata, Sonia mea stranuta, eu o iau la fuga spre paracetamol. Am incercat noi sambata seara sa innecam virusii in alcool, cred ca doar i-am imbatat si a doua zi, la mahmureala si-au facut de cap, la sonia cu febra, la mine cu o mica durere in gat.
Azi ceva mai evoluat, o tuse frumusica de dimineatza, dar am dat vina pe tigari. Nu am voie sa racesc pt k am devenit silitoare si tre sa ma duc la scoala. Asta am facut si acum seara, de la 20-22 la un minunat seminar, deloc neplictisitor, doar ca la un moment dat deja imi era jena de profu la cat cascam.
Intr-un final ne da drumul, eu grabita sa plec spre casa sa mananc si sa ma tzap in pat, dau sa ies din faculta, deschid usha si ma izbeshte o PLOAIE TORENTIALA de zici ca era vara si eu aveam chef sa ma plimb prin ploaie. Dupa vreo 20 de minute de zabovit in hol, fara un mandru cu trasura care sa vina dupa mine, mi-am luat inima-n dinti si am plecat agale prin ploaie pana la tramvai.
Am ajuns acasa ceva cam leoarca, am pus direct hainele, poseta si adidashii la uscat, m-am uitat putin la privirea pierduta a Soniei si am dat navala la paracetamoale promitand ca mestec pana si usturoi daca e cazu', doar doar scap cumva!

Wednesday, March 12, 2008

We can call it KARMA...

Se cam pare ca vine primavara, ne scaldam in razele soarelui de dimineatza pana seara, deja incep sa infloreasca copacii, apar shtiri cum ca peste cateva sute de ani Romania va avea clima tropicala, bine mai nene, sigur nu mai repede? Nu apucam si noi sa ne bucuram de caldura excesiva? Ce, noi n-am vrea sa ne dam toata ziua cu crema de plaja si sa avem bronz permanent tot timpul anului?
Si odata cu venirea primaverii incep renovarile. Cum nu imi era de ajuns copilul tropaitor care pe zi ce trece ia in greutate de parca acuma trece prin tavan. Am stabilit ca atunci va fi al nostru, nu-l mai dam inapoi. Il inchidem intr-o cusca, ii dam cate un mar pe zi si in punem sa coase pantofi ca sa facem si noi bani, k nervi ne-am facut destui. Si ne facem in continuare tinand cont ca din 3 apartamente diferite se aud 3 tipuri diferite de baraituri.
Unii isi schimba usile de prin casa, ne-am prins d asta in momentul in care nu mai aveam loc pe hol si ne tot impiedicam de tocurile aruncate cat colo, altii cred ca isi fac o singura camera din toate la cat de mult sparg si altii isi vand apartamentu' la kilogram. Bha incredibil. Si nu ii apuca decat atunci cand vrem noi sa dormim. Zici ca asta ar fi legea cosmica a painii prajite.
Mara, draga de ea nu zice numa "lasa, Prodi, ca cineva acolo sus vede cat suferim si vom fi rasplatite cu varf si indesat". Adica cine? Oricum acuma e prea ocupat sa ii apara Papei in vis sa ii mai dicteze cateva pacate capitale ale lumii moderne. Adica what goes around comes around? Daca da, cand? K deja imi vine sa ma mut in parc, sa imi smulg fiecare fir de par si sa ma dau constant cu capul de laptop. Cand ne luam si noi revansha? Cand o sa ne punem sa spargem peretii apartamentului care nici macar nu e al nostru?
Vreau sa fiu mare. Vreau sa am casa mea si masina mea si un job cul. Vreau sa nu mai am vecini care sa imi distruga neuronii si din cauza carora sa ma trezesc cu migrene migrenoase pt ca ei au chef de renovat. Hai ne pregatim cu totii de viitoarea clima tropicala, spargem peretii exteriori ai apartamentelor si lasam caldura sa ne intre in suflete!

Tuesday, March 4, 2008

Meciul secolului

Sunt fata. Deci, prin definitie, nu trebuie sa fiu un fan al sporturilor. Nici nu sunt, cred ca nu am mai pus piciorul pe un teren de sport din clasa a 7-a, in rest doar pt prezentza. Nu-mi place sportul pt ca mi se pare ca la cat sunt de bleaga, in orice moment ash putea ateriza in nas si eu nu fac nimic extrem care sa-mi puna viatza in pericol. Nu inteleg anumite sporturi, dar noa cine sunt eu sa judec?
Ma gandesc eu ieri dupa-masa sa merg la facultate, ca deh, am promis ca din sem asta sunt silitoare, sonia se ofera sa ma lase ea cu masina ca mai apoi sa-si vada de drum. Plecam de acasa cu 20 de minute inainte, in timp util zic eu ca doar e 6 fara(seara), a venit omu de la lucru, copilu de la scoala, studentii ce mai bantuie prin orash. Ce vis frumos! In orash o nebunie, masini langa masini, in fiecare intersesctie cel putin cate un politist care incurca traficul, lume pe strada, agitatie. "Ce dracu de zi e azi?" zice sonia... raspund ca o fi Ziua Internationala a Nemuririi Sufletului, sa fumam pentru asta! Ajungem intr-un final si la mine la facultate, alerg prin curte, noroc ca aveam la parter ca pana la 3 imi rugam moartea, ajung dupa prof (hups), uit sa inchid usha, il fac sa ma puna prezenta la alta grupa concentrata fiind de uralele "oleeeee,poli poli!!!" care se auzeau de afara. Initial am crezut ca au intrat prietenii mei de la politehnica in greva ca si-au picat majoritatea examenelor, ca mai apoi sa aflu ca de fapt e meci de fotbal, mare eveniment mare, Poli-Urziceni si ca tot timisoreanul, cu mic, cu mare era la meci, super tare, sa urmareasca nishte indivizi care alearga dupa o minge si cand ajung la ea, o dau altora... ingenios sport, poate k ash merge doar ca sa ma uit dupa jucatori :D.
Asha ca de acum inainte, ma interesez si plec spre faculta cu o ora mai devreme de acasa ca deh, e meci si e cul sa mearga tot poporu, mai ceva ca la vot.

Saturday, March 1, 2008

ne-am facut cu un tur 2

totul a inceput ca un joc... dornica de a scrie cat mai mult in jurnale si caiete aruncate pe birou, s-a gandit sa-si faca blog... si s-a pus sa scrie, mult si captivant, poveshti din viatza noastra, a tuturor, povesti din propria-i experientza, povesti de departe... ne-a convins si pe noi sa facem asta, sa ne publicam poveshtile si poate ca unii o fac... s-a inscris la roblogfest, cu mic, cu mare am votat-o si a fost calificata printre primii 20 cu toate cele 3 categorii la turul 2 si acum ne punem s-o votam din nou :D... mai avem cam 11 zile, deci si un copil nascut azi o poate vota linishtit... go, zappy a.k.a Thaughts of a teenage drama queen!!!


pt a vota: http://roblogfest.ro

multumim anticipat! :D