Aaaaa, am o frustrare frustratoare. Cred ca anul acesta e singurul an in care am avut probleme cu ofertele de petrecere a minunatei seri de Revelion, trecerea dintre ani, bla bla bla bla bla bla.
Si nu, nu vreau sa merg la munte, vreau party glam. Cer prea mult? Pe oricine intrebi, nimeni nu stie ce face, sau "pai am ofertele astea, dar eu de fapt m-as duce pe luna si as da cu artificii". Aaaasa... si cum suntem o gramada, fiecare cu alte idei si alte gusturi, cel mai usor ar fi fost sa ne organizam propriul nostru party. Pacat ca ne-am trezit prea tarziu. Hai, nu vreti sa mergem intr-o casa parasita si sa facem un glam party?
La naiba, hai ca aberez... vreo idee de revel?
Thursday, December 4, 2008
Thursday, November 20, 2008
Cine n-are batrani... n-are
Niciodata nu am inteles zicala cu "cine n-are batrani, sa-si cumpere". Cine si-ar dori batrani?
Cred ca mi se trage de la faptul ca in mai putin de o luna implinesc 21 de ani. Nu vreau sa imbatranesc, nu vreau sa fiu o povara. Poate ca simt asta pentru ca ai mei nu sunt in relatii prea apropiate cu mamele lor, fiind crescuti de catre bunici. Cu toate ca ne-am promis, noi cei din grupul vesel ca la batranete ne vom aduna tot in smart, vom sta tot la aceleasi mese si vom croseta ciorapei pentru nepotei, ca nu vom mai vorbi despre toale si masini, ci despre ce vieti frumoase am avut, parca totusi nu imi vine. Mai ales ca, de cand ma stiu, eu zic ca nu vreau sa traiesc mult pentru ca nu vreau sa ma vad imbatranind.
Am auzit tot felul de povesti cu batrani, care mai de care mai apropiati de senilitate, persoane care lasate singure ies pe hol si incearca sa intre in apartamentele vecinilor sau care au impresia ca aud tot felul de zgomote de petrecere de sus si cheama politia.
Noi avem noroc, batranica din apartamentul de sub noi, nu are nimic de comentat. Chiar daca noua ni se pare ca e putin speciala, cand imi spune ca merge acasa si ea de fapt se indreapta spre o cu totul alta directie, sau cand imi povesteste de eleva ei care vorbeste foarte urat, dar care nu este chiar eleva ei, sau cand se cearta cu personajele imaginare de la ea din casa care ii scot hainele din dulap, de o auzim din baie. Sau poate ni se pare noua.
Si totusi, unii chiar au nevoie de ajutor specializat. Din pacate acest lucru e cam imposibil la noi in tarisoara.
Si totusi, daca "cine n-are batrani, sa-si cumpere" se refera la "faceti fericit un batran si nu-l lasati sa fie singur"?
Thursday, November 6, 2008
Enrique la tine acasa
Oh, cate din noi nu am oftat cu gandul la Enrique cantandu-ne Hero in propria noastra casa? Cate nu am visat sa il avem aproape, macar putin sa ii auzim vocea mladioasa?
Bine, exagerez, dar trebuie sa recunoastem ca e dragutel baiatu', chiar daca statutul de vedeta face asta. Welll, noi l-am avut acasa. DADA! L-am avut pentru 3 ore si jumate in care a cantat incontinuu, acele 3 jumate in care ne-a venit sa ne dam cu capul de pereti pentru ca nu mai suportam aceeasi melodie. Si ne-a cantat Enrique de ne-a innebunit.
Aceeasi piesa pusa pe repeat, la acelasi volum de auzeam versurile si chiar daca nu le stiam complet pana atunci, sigur le-am invatat intre timp. Aceeasi vecini insuportabili, aceeasi muzica data la maxim si acelasi copil tropaitor lasat singur acasa sa-si faca de cap. Am inceput cu tot felul de scenarii, ca sotul detinut si-a omorat nevasta si acum plange deasupra cadavrului [chiar e reusit], ca se muta si plang dupa casa ce o lunga perioada a fost a lor. Si intr-un final s-a oprit, chiar cand ne pregateam sa iesim pe usa pentru ca deja ne sangerau urechile. Zgomotul tacerii e cel mai satisfacator.
Multumim Enrique ca ne-ai fost alaturi, speram sa nu se mai intample!!
Bine, exagerez, dar trebuie sa recunoastem ca e dragutel baiatu', chiar daca statutul de vedeta face asta. Welll, noi l-am avut acasa. DADA! L-am avut pentru 3 ore si jumate in care a cantat incontinuu, acele 3 jumate in care ne-a venit sa ne dam cu capul de pereti pentru ca nu mai suportam aceeasi melodie. Si ne-a cantat Enrique de ne-a innebunit.
Aceeasi piesa pusa pe repeat, la acelasi volum de auzeam versurile si chiar daca nu le stiam complet pana atunci, sigur le-am invatat intre timp. Aceeasi vecini insuportabili, aceeasi muzica data la maxim si acelasi copil tropaitor lasat singur acasa sa-si faca de cap. Am inceput cu tot felul de scenarii, ca sotul detinut si-a omorat nevasta si acum plange deasupra cadavrului [chiar e reusit], ca se muta si plang dupa casa ce o lunga perioada a fost a lor. Si intr-un final s-a oprit, chiar cand ne pregateam sa iesim pe usa pentru ca deja ne sangerau urechile. Zgomotul tacerii e cel mai satisfacator.
Multumim Enrique ca ne-ai fost alaturi, speram sa nu se mai intample!!
Tuesday, September 9, 2008
reteta pentru noapte alba
ce fac fetele cand stau aiurea si simt ca ar avea cate ceva sa-si zica si parca nu le ies cuvintele pe gura? se muta in bucatarie, isi pun mult suc in cani si incep sa vorbeasca. pe rand, despre aventurile verii, ca doar nu au mai stat de cateva luni bune de povesti. se afla noutatile, dar si chestiile pe care am omis sa ni le spunem in ultimul timp. se iau toate de la capat, se trece de la o poveste la alta, se rade, se mai aprinde cate o tigara in cazul fumatoarei, ne amintim de unde s-a pornit discutia si o luam iar inainte cu explicatii. din cand in cand se mai arunca un ochi la ceas, se pufneste in ras cand se constata trecerea timpului, parca numa ce era 2, uite ca acum se lumineaza. pe la 8 facem putina miscare ca parca am amortit, mergem sa vedem cine s-a trezit in lumea virtuala, dar ne intoarcem inapoi la locurile noastre. punem de cafea, ca doar e dimineatza, ne miram cat suntem de active, promit ca peste 2 sapt cand incep sa merg la birou ne trezim impreuna la 7juma si bem cafea si mancam, expresso-ul refuza sa funtioneze, deducem ca s-a infundat si are nevoie de cillit, renuntzam si facem cafea la oala. ne chinuim cu strecuratul, radem si vorbim tampenii. oboseala isi face loc, ni se face frig, ne asezam si continuam cu povestea. mai consultam din cand in cand ceasul, arata ora 11, acum ne mutam cu totul in camera si incepem sa radem din orice prostie. parca cealalta ar asculta o melodie populara pentru ca mai apoi sa aiba ce fredona. gataaaa, e trecut de 12, una din noi munceste, iar cealalta trebuie sa plece spre arad ca nu mai are ce face pe acolo. impacheteaza, o ia spre gara, fuge dupa tren si se pune sa citeasca dupa ce se aseaza. somnul ii invadeaza corpul si e tentata sa atipeasca. parca totul e potrivit pentru un somn bun, mai ales leganatul trenului in bataia placuta a razelor de soare. atunci realizez ca e ora 16 si nu am dormit deloc azi noapte. dar a meritat. mersi, sonia, pentru companie!
Wednesday, August 20, 2008
the world around us
eu zic ca am evoluat... noi, adica femeile. am ajuns de la stadiul de simpla unealta care are grija de gospodarie si toarna copii pentru demonstrarea virilitatii masculine la un fel de egale ale barbatilor cu drepturi si locuri de munca sus-puse. evident, asta nu inseamna ca misoginismul a disparut cu totul de pe fata pamantului sau ca nu s-a mai auzit de mult de hartuire din partea barbatilor, dar parca ne merge din ce in ce mai bine.
eu nu prea obisnuiesc sa ma uit la stiri. ma deprima, nu inteleg de ce am tine neaparat sa aflam de toate catastrofele care se intampla prin satele din Romania. nu inteleg de ce lucrurile bune nu apar la stirile de la ora 5. nu ar suna mai bine "azi un copil a ajutat o batranica sa treaca strada" decat restul ororitalilor? de asemenea, nu prea citesc nici ziarele, mai citesc articole pe net cand mai primesc cate un mail interesant.
am deschis azi inbox-ul si am dat de un titlu mare "destine pierdute" si cum mie imi plac titlurile care iti starnesc curiozitatea de la prima citire, am tinut neaparat sa vad despre ce e vorba. e trist. e trist ca in vremurile noastre inca se mai vand femei, pardon, fetite pentru ca majoritatea nu depasesc varsta de 8 ani, e trist ca la 11 ani deja se asteapta sa faci copii sotului tau care te abuzeaza fara jena, e trist ca speranta de viata pentru astfel de femei este de 44 de ani pentru ca o data la 30 de minute o astfel de femeie moare in chinurile facerii. e vorba de femeile afgane, femei care incercand sa scape din aceste conditii, sunt prinse condamnate si aruncate in inchisoare alaturi de teroristi.
parca evoluasem...
P.S.: Zappy, m-am lasat de fumat, am 3 zile deja :))
eu nu prea obisnuiesc sa ma uit la stiri. ma deprima, nu inteleg de ce am tine neaparat sa aflam de toate catastrofele care se intampla prin satele din Romania. nu inteleg de ce lucrurile bune nu apar la stirile de la ora 5. nu ar suna mai bine "azi un copil a ajutat o batranica sa treaca strada" decat restul ororitalilor? de asemenea, nu prea citesc nici ziarele, mai citesc articole pe net cand mai primesc cate un mail interesant.
am deschis azi inbox-ul si am dat de un titlu mare "destine pierdute" si cum mie imi plac titlurile care iti starnesc curiozitatea de la prima citire, am tinut neaparat sa vad despre ce e vorba. e trist. e trist ca in vremurile noastre inca se mai vand femei, pardon, fetite pentru ca majoritatea nu depasesc varsta de 8 ani, e trist ca la 11 ani deja se asteapta sa faci copii sotului tau care te abuzeaza fara jena, e trist ca speranta de viata pentru astfel de femei este de 44 de ani pentru ca o data la 30 de minute o astfel de femeie moare in chinurile facerii. e vorba de femeile afgane, femei care incercand sa scape din aceste conditii, sunt prinse condamnate si aruncate in inchisoare alaturi de teroristi.
parca evoluasem...
P.S.: Zappy, m-am lasat de fumat, am 3 zile deja :))
Thursday, August 14, 2008
Hotel de mii de stele
Si am plecat spre mare.Cu trenul, cu schimbare la Bucuresti .Totul parea bine si frumos, mai putin intarzierea care aproape ca ne-a facut sa pierdem trenul spre Costinesti. Dar ne-a asteptat, am fugit dupa el, am urcat in vagonul 13 cu bagajele in mana si de atunci a inceput distractia. Noi de fapt aveam locuri in vagonul 1. Sute de oameni pe hol, toti vroiau sa isi ocupe locul, multi nu aveau, stateau pe hol, dormeau pe bagaje.
Dar am ajuns intr-un final, am fost anuntate ca pentru 2 zile nu stam la vila la care ni s-a promis cazare, ci in alta parte. Acolo am fost intampinate de o bunica care o data la 2 secunde horcaia cu patos in timp ce ne-a aratat camera, daca ii putem spune asa. Am ramas socate, totul arata deplorabil, se facea dus in curte intr-un fost cotet, baietii din camera vecina urlau incontinuu sa mergem cu ei la plaja. Am zis "pas". Am plecat sa cautam cazare, era vineri, normal ca era totul ocupat. Dupa 2 ore de plimbat aiurea, alte 2 ore le-am petrecut pe niste lemne in asteptarea unui semn divin. Nu a aparut, colegii erau inca pe drum, se circula greu, aveau sa ajunga in miez de noapte. Am strans din dinti, deja erau 24 de ore de cand plecasem din arad, de cand nu mancasem mai nimik, de cand facusem ultima data dush. Ne-am convins sa mancam ceva ca sa nu lesinam in plin costinesti, cand am primit un telefon de la un parinte disperat. Ni s-a gasit o camera cazare, o camera de 2 persoane si vine proprietara sa ne duca acolo. Atat am vrut sa auzim, nu ne-a mai trebuit mancare, nu mai vroiam nimic, doar un dus si un pat moale. Noi am fost norocoase, dupa atatea ore de plimbat in soarele costinestiului cu bagajele in spate, colegii de pe drum au trebuit sa doarma in masina.
Cam asa a fost prima zi de mare, dar ne-am luat revansa cu noptile petrecute pana la 7 dimineata la party pe plaja ... sper ca asta a fost ultima vara in cocalar city :costinesti :D
Dar am ajuns intr-un final, am fost anuntate ca pentru 2 zile nu stam la vila la care ni s-a promis cazare, ci in alta parte. Acolo am fost intampinate de o bunica care o data la 2 secunde horcaia cu patos in timp ce ne-a aratat camera, daca ii putem spune asa. Am ramas socate, totul arata deplorabil, se facea dus in curte intr-un fost cotet, baietii din camera vecina urlau incontinuu sa mergem cu ei la plaja. Am zis "pas". Am plecat sa cautam cazare, era vineri, normal ca era totul ocupat. Dupa 2 ore de plimbat aiurea, alte 2 ore le-am petrecut pe niste lemne in asteptarea unui semn divin. Nu a aparut, colegii erau inca pe drum, se circula greu, aveau sa ajunga in miez de noapte. Am strans din dinti, deja erau 24 de ore de cand plecasem din arad, de cand nu mancasem mai nimik, de cand facusem ultima data dush. Ne-am convins sa mancam ceva ca sa nu lesinam in plin costinesti, cand am primit un telefon de la un parinte disperat. Ni s-a gasit o camera cazare, o camera de 2 persoane si vine proprietara sa ne duca acolo. Atat am vrut sa auzim, nu ne-a mai trebuit mancare, nu mai vroiam nimic, doar un dus si un pat moale. Noi am fost norocoase, dupa atatea ore de plimbat in soarele costinestiului cu bagajele in spate, colegii de pe drum au trebuit sa doarma in masina.
Cam asa a fost prima zi de mare, dar ne-am luat revansa cu noptile petrecute pana la 7 dimineata la party pe plaja ... sper ca asta a fost ultima vara in cocalar city :costinesti :D
Thursday, July 31, 2008
sunshine reggae
pleeec. plec la mare. si apoi la bucureshti. la zappy mea. stau mult. in total. aproape 3 saptamani. departe de lumea virtuala. va fi greu. dar merita. let's all have a great summer. :*
Friday, July 25, 2008
O zi de vara pana seara
Sunt Sagetator, sunt nascuta in decembrie, de unde automat rezulta ca iarna e anotimpul meu preferat. Nu stiu de unde pana unde, iarna imi place doar privita de la fereastra. In schimb, vara o savurez prin toti porii, imi plac serile de vara petrecute intr-o plimbare luuunga prin oras, serile de vara impreuna cu prietenii adunati toti in jurul unei mese, la o poveste, la o tigara.
Vara asta parca e mai speciala, parca nu mai e la fel. Am mai scazut in numar, multi si-au urmat drumul si au ramas in orashul adoptiv, altii s-au sustras subtil, incetul cu incetul sau dupa cateva intrigi, au hotarat ca le e mai bine in alta parte. A venit lume noua, s-au adaptat binisor grupului nostru vesel, dar parca mi-e dor. Si e ciudat.
Parca ne-am schimbat. Poate in bine. Poate am crescut. Si totusi, e ceva nou. Si e ciudat.
Vara asta parca e mai speciala, parca nu mai e la fel. Am mai scazut in numar, multi si-au urmat drumul si au ramas in orashul adoptiv, altii s-au sustras subtil, incetul cu incetul sau dupa cateva intrigi, au hotarat ca le e mai bine in alta parte. A venit lume noua, s-au adaptat binisor grupului nostru vesel, dar parca mi-e dor. Si e ciudat.
Parca ne-am schimbat. Poate in bine. Poate am crescut. Si totusi, e ceva nou. Si e ciudat.
Wednesday, July 2, 2008
And the award goes to :
Iar m-a "lepshuit" Zappy, nu se astampara ea, doar doar ma convinge sa scriu mai des. De data asta, trebuie sa descriu un loc de 5 stele din Romania. Greu, am zis la inceput, a inceput sa-mi zboare mintea spre tot felul de locuri din natura , locuri de poveste , unde muntii se intretaie cu cerul, unde apa isi face loc printre stanci, la 0(zero) grade si o ceatza de nedescris in mijlocul verii, la frumoasele manastiri din Moldova sau la dragul nostru litoral.
Apoi mi-am amintit ca de fapt, peste tot m-am simtit bine, mie imi plac calmul si agitatia in egala masura atata timp cat sunt inconjurata de oameni dragi.
Aveam de ales intre toate astea si imi era greu, cand m-a izbit realitatea si mi-am dat seama ca pentru mine locul de 5 stele din Romania e ACASA. Acasa, unde e liniste si pace, unde e racoare, unde e mama cea blanda mereu dornica de a-mi face pe plac, unde e tatal glumetz care fluiera in timp ce se plimba prin curte sau sta pe leagan si care ar face orice pentru mine, doar sa fie omenesc posibil.
Mereu am fost foarte atasata de ai mei, stiu ca atunci cand eram mica eram destul de alintata si tot timpul tata ma ducea de mana sau ma cara in brate. Stiu ca mereu ma enerva intrebarea "pe cine iubesti mai mult?pe mami sau pe tati" pentru ca imi doream deseori sa raspund "pe tati", ca doar eu eram comoara lui, dar realizam ca trebuie sa raspund "pe amandoi la fel" ca sa nu o stiu pe mami suparata. Miica fiind, foarte des o auzeam pe mama zicand ca si-ar dori sa fiu mare, sa cresc si sa imi vad de drum, mai ales cand ii dadeam batai de cap cu cate o cazatura sau o pozna mica mica (doar am fost cel mai cuminte copil din lume), dar ce e ciudat e ca acum, cand ne mai intindem la povesti obisnuieste sa ma intrebe "nu ai mai vrea sa fii mica? eu as mai vrea"
Tanjesc adesea sa fiu acasa, ma chinuie Timisoara cand se apropie sfarsitul saptamanii, imi doresc mereu sa fie vineri sa plec spre Arad, unde parca suntem cu totii mai apropiati decat in alte locuri, parca incercam sa redevenim acei ce am fost cu putin timp in urma si care si-au vazut de drum.
Acasa e totul si ma bucur ca pentru mine, acasa e pace.
Dam leapsha mai departe lui Ingrid si Sandritei.
Apoi mi-am amintit ca de fapt, peste tot m-am simtit bine, mie imi plac calmul si agitatia in egala masura atata timp cat sunt inconjurata de oameni dragi.
Aveam de ales intre toate astea si imi era greu, cand m-a izbit realitatea si mi-am dat seama ca pentru mine locul de 5 stele din Romania e ACASA. Acasa, unde e liniste si pace, unde e racoare, unde e mama cea blanda mereu dornica de a-mi face pe plac, unde e tatal glumetz care fluiera in timp ce se plimba prin curte sau sta pe leagan si care ar face orice pentru mine, doar sa fie omenesc posibil.
Mereu am fost foarte atasata de ai mei, stiu ca atunci cand eram mica eram destul de alintata si tot timpul tata ma ducea de mana sau ma cara in brate. Stiu ca mereu ma enerva intrebarea "pe cine iubesti mai mult?pe mami sau pe tati" pentru ca imi doream deseori sa raspund "pe tati", ca doar eu eram comoara lui, dar realizam ca trebuie sa raspund "pe amandoi la fel" ca sa nu o stiu pe mami suparata. Miica fiind, foarte des o auzeam pe mama zicand ca si-ar dori sa fiu mare, sa cresc si sa imi vad de drum, mai ales cand ii dadeam batai de cap cu cate o cazatura sau o pozna mica mica (doar am fost cel mai cuminte copil din lume), dar ce e ciudat e ca acum, cand ne mai intindem la povesti obisnuieste sa ma intrebe "nu ai mai vrea sa fii mica? eu as mai vrea"
Tanjesc adesea sa fiu acasa, ma chinuie Timisoara cand se apropie sfarsitul saptamanii, imi doresc mereu sa fie vineri sa plec spre Arad, unde parca suntem cu totii mai apropiati decat in alte locuri, parca incercam sa redevenim acei ce am fost cu putin timp in urma si care si-au vazut de drum.
Acasa e totul si ma bucur ca pentru mine, acasa e pace.
Dam leapsha mai departe lui Ingrid si Sandritei.
Monday, June 23, 2008
Am innebunit!
Gata, ma declar nebuna cu acte in regula. Tocmai am mers in bucatarie cu intentia de a fuma o tigara si am inceput sa plang in hohote. Sunt obosita, m-am saturat de sesiune, am dormit vreo ora azi dimineatza de la 9 la 10, m-am foit toata noaptea, am murit de cald, de frig, mi-au supt tzantzarii toata vlaga. Vreau acasa. Inca plang, dupa 20 de minute. Am examen pe care probabil o sa il pic. M-am obishnuit, asta a fost sesiunea blestemata.
Am inceput cu ceea ce ar fi trebuit sa fie cel mai usor examen, bazat pe probleme. O parte teorie, o parte probleme, ambele trebuiau facute de nota de trecere(5)... evident ca am luat 9 pe problema si 4 pe teorie, evident ca nu mi-a dat 7 cum era normal, nici macar 5 asa de pomana. Am luat 4... "Nu ai facut la ambele de 5? Nicio problema, mai dam in toamna" zicea profa razand...
Am incercat sa fac sa nu imi pese prea tare, la urma urmei nu era primul examen picat, si mai aveam de unde sa iau.
A urmat statistica, totul bine si frumos la partea de probleme, dar cum la cursuri profu prefera sa ne spuna ce cadouri ii face el fiicei sale, ca un tata modern ce e, iar era problema la partea cu teoria. Nu am inteles nimic. Nici un stres, facem fituici. Degeaba, nu puteai nici sa te scarpini in nas fara sa urle careva pe tine. Dupa ce ne-a aranjat pe randuri, a luat cate un reprezentant de la fiecare rand sa extraga subiectul... randul 4 "aaa, cred ca mai greu subiect nici nu era"... super, mi-am luat la revedere pana la toamna dupa 10 minute.
Mi-am dat si restantza, eu consider ca am stiut, asa a considera si colega de langa, am scris cam tot la fel de mult, doar ca subiecte diferite, ne-am mai consultat, am facut problema la comun, nu stiu exact cat am luat eu, ea a luat 4.
Vreau vara... vreau bronz, ca am culoarea casului (cas - branza) proaspat si vreau sa vegetez...
Acesta a fost un post eliberator, m-am si oprit din plans intre timp, am redevenit Prodi cea optimista. Daca stiu, f bine, daca nu, se mai intampla... cam des, ce-i drept :D
Am inceput cu ceea ce ar fi trebuit sa fie cel mai usor examen, bazat pe probleme. O parte teorie, o parte probleme, ambele trebuiau facute de nota de trecere(5)... evident ca am luat 9 pe problema si 4 pe teorie, evident ca nu mi-a dat 7 cum era normal, nici macar 5 asa de pomana. Am luat 4... "Nu ai facut la ambele de 5? Nicio problema, mai dam in toamna" zicea profa razand...
Am incercat sa fac sa nu imi pese prea tare, la urma urmei nu era primul examen picat, si mai aveam de unde sa iau.
A urmat statistica, totul bine si frumos la partea de probleme, dar cum la cursuri profu prefera sa ne spuna ce cadouri ii face el fiicei sale, ca un tata modern ce e, iar era problema la partea cu teoria. Nu am inteles nimic. Nici un stres, facem fituici. Degeaba, nu puteai nici sa te scarpini in nas fara sa urle careva pe tine. Dupa ce ne-a aranjat pe randuri, a luat cate un reprezentant de la fiecare rand sa extraga subiectul... randul 4 "aaa, cred ca mai greu subiect nici nu era"... super, mi-am luat la revedere pana la toamna dupa 10 minute.
Mi-am dat si restantza, eu consider ca am stiut, asa a considera si colega de langa, am scris cam tot la fel de mult, doar ca subiecte diferite, ne-am mai consultat, am facut problema la comun, nu stiu exact cat am luat eu, ea a luat 4.
Vreau vara... vreau bronz, ca am culoarea casului (cas - branza) proaspat si vreau sa vegetez...
Acesta a fost un post eliberator, m-am si oprit din plans intre timp, am redevenit Prodi cea optimista. Daca stiu, f bine, daca nu, se mai intampla... cam des, ce-i drept :D
Thursday, June 12, 2008
Insomnia
Nu pot sa dorm. Nu beau cola, nu beau cafea, dar nu pot sa dorm noaptea, asa ca dorm de dupa-masa cate 2 ore. Adorm in cel mai bun caz pe la 5 si daca cumva am examen a doua zi, ma trezesc din ora in ora sa vad cat e ceasul. Nu pot sa dorm si astfel imi trec prin cap tot felul de ganduri, care mai de care mai tampite.
Visez. Visez tampenii mai mari ca mine, visez ca m-am apucat de condus masina unui prieten din timisoara si conduc de pe scaunul din dreapta pt ca inca nu m-am obisnuit sa ma urc pe partea stanga. Conduc si trebuie sa-mi salvez prietenii care sunt in desert si nu au apa, visez ca ma opresc la OMV sa cumpar apa si cand ies nu-mi mai recunosc masina, aceeasi masina a prietenului, pentru ca intre timp parcarea s-a umplut si eu niciodata nu am fost pasionata de masini, deci nu stiu ce conduc. Plang, plang amarnic pentru ca prietenii mei nu au apa si vor muri si eu nu-mi gasesc masina. Cand o gasesc, urc in partea stanga si ajung la pedale, dar nu stiu care e frana. Trebuie sa ma opresc la semafor dar nu stiu care e frana... accident, am murit... ma trezesc speriata.
Imi amintesc. Imi amintesc cu drag de acu un an, cand am avut festivitatea, banchetul si alte nopti nedormite care au urmat dupa aceea. Mi-am amintit de toate gafele facut e atat de mine, cat si de ceilalti din jurul meu si radeam de una singura in noapte. Imi amintesc de toate chefurile, de toate noptile nedormite, de pregatirile de dinainte, de mare.
Ma gandesc la examene... mi'e ciuda, urasc sesiunea, vreau vara, vreau sa nu imi pese de nimik, sa pierd vremea aiurea, sa ajung sa ma plictisesc. Ma gandesc ca nu pot sa ma gandesc sa invatz... nu-mi sta capul acolo, chiar daca ma mut in cel mai linistit coltz al casei, chiar daca nu exista nici un element care sa ma distraga, mintea o ia razna. Ma gandesc doar la weekend, la vara ... la vacantza.
Asa-mi petrec eu noptile, in timp ce ascult muzica si ma rog sa adorm cat mai repede, in timp ce imi pun o perna pe cap sa nu ma mai bata lumina de la Billa in ochi, in timp ce... vreau sa dorm.
Visez. Visez tampenii mai mari ca mine, visez ca m-am apucat de condus masina unui prieten din timisoara si conduc de pe scaunul din dreapta pt ca inca nu m-am obisnuit sa ma urc pe partea stanga. Conduc si trebuie sa-mi salvez prietenii care sunt in desert si nu au apa, visez ca ma opresc la OMV sa cumpar apa si cand ies nu-mi mai recunosc masina, aceeasi masina a prietenului, pentru ca intre timp parcarea s-a umplut si eu niciodata nu am fost pasionata de masini, deci nu stiu ce conduc. Plang, plang amarnic pentru ca prietenii mei nu au apa si vor muri si eu nu-mi gasesc masina. Cand o gasesc, urc in partea stanga si ajung la pedale, dar nu stiu care e frana. Trebuie sa ma opresc la semafor dar nu stiu care e frana... accident, am murit... ma trezesc speriata.
Imi amintesc. Imi amintesc cu drag de acu un an, cand am avut festivitatea, banchetul si alte nopti nedormite care au urmat dupa aceea. Mi-am amintit de toate gafele facut e atat de mine, cat si de ceilalti din jurul meu si radeam de una singura in noapte. Imi amintesc de toate chefurile, de toate noptile nedormite, de pregatirile de dinainte, de mare.
Ma gandesc la examene... mi'e ciuda, urasc sesiunea, vreau vara, vreau sa nu imi pese de nimik, sa pierd vremea aiurea, sa ajung sa ma plictisesc. Ma gandesc ca nu pot sa ma gandesc sa invatz... nu-mi sta capul acolo, chiar daca ma mut in cel mai linistit coltz al casei, chiar daca nu exista nici un element care sa ma distraga, mintea o ia razna. Ma gandesc doar la weekend, la vara ... la vacantza.
Asa-mi petrec eu noptile, in timp ce ascult muzica si ma rog sa adorm cat mai repede, in timp ce imi pun o perna pe cap sa nu ma mai bata lumina de la Billa in ochi, in timp ce... vreau sa dorm.
Monday, June 2, 2008
You're crazy, I'm sorry!
EMO = In recent years the popular media has associated emo with a stereotype that includes being emotional, sensitive, shy, introverted, or angsty. It is also associated with depression, self-injury, and suicide.
Why? Pur si simplu nu pot sa inteleg... nu am vrut sa scriu un post despre asta, dar daca tot mi-am facut testul si mi s-a confirmat ca nu's nebuna la cap... maybe i am old-fashioned, dar cum poti sa fii deprimat de la varsta de 10 ani... ce-ti lipseste? nu ma refer la bietii copii defavorizati, pt k oricum ei ar face orice ca sa treaca peste greutatile vietii... culmea, ma refer la cei carora li se ofera totul pe tava, care au prea multe fitze pt a mai fi in stare sa isi faca prieteni sau care din teribilism vor sa incerce ceva nou.
Dragi copii, imi pare rau ca mamica si taticul nu sunt acasa sa stea cu voi, ci muncesc pe branci ca sa va ofere un viitor mai bun, dar din cauza asta nu inseamna ca nu va iubesc, nu inseamna ca trebuie sa va taiati venele, sa va aruncati de la etaj sau sa inghiti pastile.
Stergeti-va galeata de machiaj de pe fatza, luati un tricou colorat pe voi, da-ti-va jos tintele si insignele, da-ti-va bretonu din ochi, put a smile on your face si iesiti la soare ca nu e greu deloc!
Sa ne bucuram de viatza! :D
Why? Pur si simplu nu pot sa inteleg... nu am vrut sa scriu un post despre asta, dar daca tot mi-am facut testul si mi s-a confirmat ca nu's nebuna la cap... maybe i am old-fashioned, dar cum poti sa fii deprimat de la varsta de 10 ani... ce-ti lipseste? nu ma refer la bietii copii defavorizati, pt k oricum ei ar face orice ca sa treaca peste greutatile vietii... culmea, ma refer la cei carora li se ofera totul pe tava, care au prea multe fitze pt a mai fi in stare sa isi faca prieteni sau care din teribilism vor sa incerce ceva nou.
Dragi copii, imi pare rau ca mamica si taticul nu sunt acasa sa stea cu voi, ci muncesc pe branci ca sa va ofere un viitor mai bun, dar din cauza asta nu inseamna ca nu va iubesc, nu inseamna ca trebuie sa va taiati venele, sa va aruncati de la etaj sau sa inghiti pastile.
Stergeti-va galeata de machiaj de pe fatza, luati un tricou colorat pe voi, da-ti-va jos tintele si insignele, da-ti-va bretonu din ochi, put a smile on your face si iesiti la soare ca nu e greu deloc!
Sa ne bucuram de viatza! :D
 |
Esti 17% Emo.
|
Thursday, May 29, 2008
Aventuri de weekend
Gata, nu mai mi-e jena, pot sa vorbesc despre asta :)) ... weekendul trecut a fost unul foarte incarcat, la fel ca toate weekendurile mele pentru ca abia astept sa plec spre arad sa pierd vremea in birturile mele preferate.
De data asta am plecat acasa de joi pentru ca eram home alone si am profitat de timpul liber ca sa dorm, dorm si vegetez pentru ca stiam ca saturday night urma sa fie a heavy night.
Bine ca s-a deschis strandul si s-au deschis terasele si cluburile si ca putem sa pierdem vremea pe acolo. Cred ca daca ar fi dupa noi ne-am instala corturi in jurul casutzei ca sa putem sa ne bucuram de strand de la primele ore ale diminetzii, mai ales ca atunci cand ne gandim la vara, soare si vacantza, automat ne gandim la noptile pierdute la casutza, la o carte, la un rummy sau la mai stiu eu ce jocuri inteligente. Intr-o seara chiar am vrut sa jucam matza-ascunsa, sa ne simtim copii din nou, dar era cam spooky all around.
Asa ca venit si seara de sambata, in care cu mic, cu mare ne-am adunat la casutza la beute, atat de multi incat jumate din noi stateau in picioare si altii au schimbat locatia pentru a-si putea juca linistiti jocul de carti. Eu nu mai joc carti atunci cand beau, de cand nu mai stiam ce anume jucam si nu eram foarte convinsa daca am 4 sau 5 carti in mana, asa ca de data asta mi-am facut loc printre cei care povesteau.
A venit si vremea sa mergem in nefe, totul bine si frumos, mai putin ca nu aveai loc sa dansezi fara sa fii impins cel putin o data pe minut, asa ca mai mult am facut ture afara si la casutza.
La un moment dat, trebuia sa iesim afara sa recuperam pe cineva, si incercand sa cobor scarile prinsa de euforia momentului si de vaporii de vodka, am fost calcata intr-un mod barbar pe piciorul meu incaltzat cu pantofi decupatzi, astfel ca am ridicat un picior, m-am dezechilibrat, mi s-a dat drumul la mana si m-am trezit pe jos. Nu stiu cine m-a ridicat, dar ii/le multumesc frumos pe aceasta cale, pentru ca tot ce vroiam era sa ies afara si sa imi dau jos semnul cu LOOSER de pe frunte. Am iesit sa imi vad julitura, cam mare si urata, dar macar am reusit sa nu imi rup ciorapii, mare minune tinand cont ca eram in rochitza, dar am avut grija sa anuntz pe toata lumea kre ma intreba ce mai fac ca am cazut in Nefe si ma doare tare piciorul :)).
Evident ca am plecat de acolo, dar nu acasa, ci la un ceea ce ar fi trebuit sa fie un party gata de cateva ore, de unde am plecat dupa multa vreme, pe la vreo 7:30 orele diminetii, asta doar dupa ce s-au gandit ai mei sa ma sune sa ma intrebe daca traiesc. Am bagat o minciuna cat mine de mare, le-am zis ca nu i-am anuntzat ca dorm altundeva pentru ca aveam de gand sa vin acasa, am ajuns pe la 8 cand ai mei erau mai mult decat activi si dupa vreo 3 ore de somn, toata duminica am incercat sa imi ascund julitura de pe tibie si starea cronica de mahmureala.
Sa imi aduceti aminte sa ma uit la picioare data viitoare si sa nu mai fac pe viteaza pe scari dupa ceva alcool la bord! Sau legati-ma de un stalp sa nu mai pot pleca de acolo :D
Multumesc anticipat! :))
De data asta am plecat acasa de joi pentru ca eram home alone si am profitat de timpul liber ca sa dorm, dorm si vegetez pentru ca stiam ca saturday night urma sa fie a heavy night.
Bine ca s-a deschis strandul si s-au deschis terasele si cluburile si ca putem sa pierdem vremea pe acolo. Cred ca daca ar fi dupa noi ne-am instala corturi in jurul casutzei ca sa putem sa ne bucuram de strand de la primele ore ale diminetzii, mai ales ca atunci cand ne gandim la vara, soare si vacantza, automat ne gandim la noptile pierdute la casutza, la o carte, la un rummy sau la mai stiu eu ce jocuri inteligente. Intr-o seara chiar am vrut sa jucam matza-ascunsa, sa ne simtim copii din nou, dar era cam spooky all around.
Asa ca venit si seara de sambata, in care cu mic, cu mare ne-am adunat la casutza la beute, atat de multi incat jumate din noi stateau in picioare si altii au schimbat locatia pentru a-si putea juca linistiti jocul de carti. Eu nu mai joc carti atunci cand beau, de cand nu mai stiam ce anume jucam si nu eram foarte convinsa daca am 4 sau 5 carti in mana, asa ca de data asta mi-am facut loc printre cei care povesteau.
A venit si vremea sa mergem in nefe, totul bine si frumos, mai putin ca nu aveai loc sa dansezi fara sa fii impins cel putin o data pe minut, asa ca mai mult am facut ture afara si la casutza.
La un moment dat, trebuia sa iesim afara sa recuperam pe cineva, si incercand sa cobor scarile prinsa de euforia momentului si de vaporii de vodka, am fost calcata intr-un mod barbar pe piciorul meu incaltzat cu pantofi decupatzi, astfel ca am ridicat un picior, m-am dezechilibrat, mi s-a dat drumul la mana si m-am trezit pe jos. Nu stiu cine m-a ridicat, dar ii/le multumesc frumos pe aceasta cale, pentru ca tot ce vroiam era sa ies afara si sa imi dau jos semnul cu LOOSER de pe frunte. Am iesit sa imi vad julitura, cam mare si urata, dar macar am reusit sa nu imi rup ciorapii, mare minune tinand cont ca eram in rochitza, dar am avut grija sa anuntz pe toata lumea kre ma intreba ce mai fac ca am cazut in Nefe si ma doare tare piciorul :)).
Evident ca am plecat de acolo, dar nu acasa, ci la un ceea ce ar fi trebuit sa fie un party gata de cateva ore, de unde am plecat dupa multa vreme, pe la vreo 7:30 orele diminetii, asta doar dupa ce s-au gandit ai mei sa ma sune sa ma intrebe daca traiesc. Am bagat o minciuna cat mine de mare, le-am zis ca nu i-am anuntzat ca dorm altundeva pentru ca aveam de gand sa vin acasa, am ajuns pe la 8 cand ai mei erau mai mult decat activi si dupa vreo 3 ore de somn, toata duminica am incercat sa imi ascund julitura de pe tibie si starea cronica de mahmureala.
Sa imi aduceti aminte sa ma uit la picioare data viitoare si sa nu mai fac pe viteaza pe scari dupa ceva alcool la bord! Sau legati-ma de un stalp sa nu mai pot pleca de acolo :D
Multumesc anticipat! :))
Wednesday, May 7, 2008
Sa fim virtuali!
Nu sunt o impatimita a jocurilor pe calculator si nici nu am fost vreodata. De mic copil, totul se limita la preafolositul Mario sau la cate un Solitaire de plictiseala in caz ca nu era nimic interesant la televizor. Am incercat si Sims 1 si Harry Potter-urile, poate si un NFS de dragul cursei, dar niciodata nu lancezeam cu orele in fatza calculatorului sau uitam sa merg sa mananc.
Sunt un om pashnic, poate de accea nu inteleg obsesia pentru jocuri cu lupte, impushcaturi, killarei sau mai stiu eu ce alte modalitati de tortura, la fel cum nu inteleg parintii care isi lasa copiii de pana in 10 ani sa joace jocuri de genul ca mai apoi sa se mire ca aud la "veselele" shtiri de la ora 5 ca in nush care liceu un elev si-a impushcat jumate din colegi si profesorul de la ora. Nu putine sunt cazurile in care anumite persoane stau zile intregi nemancati si nedormiti si contruiesc caractere de WOW pt ca mai apoi sa le vanda la sume destul de mari leneshilor care nu au rabdare sa joace un joc de strategie.
De cand cu internetul, nici atat nu imi vine sa ma joc, mi-am instalat 12 dvd-uri de Sims 2, cu toate add-onurile vrute si nevrut, m-a tinut vreo 3 zile frenezia, dupa care ma simteam vinovata ca imi ignor lista de mess, am renuntzat si la asta. Asa ca am descoperit Triburile, joc de strategie online, iti ridici un sat, faci trupe luptatoare, nimiceshti sate vecine si cucereshti tot. Si cand aveam eu frumusete de sat evoluat cu 2 sate mici cucerite, un nene rau mi l-a luat, nimicindu-mi armata si lasandu-ma in plata Domnului. M-am saturat si de asta, am hotarat ca o sa joc Solitaire sau Mario sa-mi redescopar tineretile :D.
Oricum, mie mi se pare ca lumea a luat-o razna, de la varste tot mai mici copiii dau de internet... chiar acum vreo 3 ani, incercand sa ii caut varului meu de 6 ani ceva joc dragutz pe net si dand search la google "funny games for kids" mi s-au deschis nush cate ferestre cu tot felul de site-uri cu tente pornografice gen "sexi teens playing dirty games" sau mai stiu eu ce. Tot acelasi verisor care acum are 9 ani a venit la mine si mi-a zis "auzi, tu nu ai multimess? atunci lasa-ma sa intru cu id-u meu,da? ca am de vorbit cu lumea"... okweeey, doar mie mi se pare aiurea? sa ai 9 ani, sa nu mai iesi in curte cu copiii pt ca trebuie sa stai pe mess, sa refuzi sa iesi la plimbare sau sa mananci in bucatarie pt ca noul tau prieten virtual e acum online si acum are timp de tine.
Bine macar ca se joaca pe site-ul de la cartoon network in prezenta mea cand vine in vizita, ca acasa la el il priveshte la ce da google search...
Sunt un om pashnic, poate de accea nu inteleg obsesia pentru jocuri cu lupte, impushcaturi, killarei sau mai stiu eu ce alte modalitati de tortura, la fel cum nu inteleg parintii care isi lasa copiii de pana in 10 ani sa joace jocuri de genul ca mai apoi sa se mire ca aud la "veselele" shtiri de la ora 5 ca in nush care liceu un elev si-a impushcat jumate din colegi si profesorul de la ora. Nu putine sunt cazurile in care anumite persoane stau zile intregi nemancati si nedormiti si contruiesc caractere de WOW pt ca mai apoi sa le vanda la sume destul de mari leneshilor care nu au rabdare sa joace un joc de strategie.
De cand cu internetul, nici atat nu imi vine sa ma joc, mi-am instalat 12 dvd-uri de Sims 2, cu toate add-onurile vrute si nevrut, m-a tinut vreo 3 zile frenezia, dupa care ma simteam vinovata ca imi ignor lista de mess, am renuntzat si la asta. Asa ca am descoperit Triburile, joc de strategie online, iti ridici un sat, faci trupe luptatoare, nimiceshti sate vecine si cucereshti tot. Si cand aveam eu frumusete de sat evoluat cu 2 sate mici cucerite, un nene rau mi l-a luat, nimicindu-mi armata si lasandu-ma in plata Domnului. M-am saturat si de asta, am hotarat ca o sa joc Solitaire sau Mario sa-mi redescopar tineretile :D.
Oricum, mie mi se pare ca lumea a luat-o razna, de la varste tot mai mici copiii dau de internet... chiar acum vreo 3 ani, incercand sa ii caut varului meu de 6 ani ceva joc dragutz pe net si dand search la google "funny games for kids" mi s-au deschis nush cate ferestre cu tot felul de site-uri cu tente pornografice gen "sexi teens playing dirty games" sau mai stiu eu ce. Tot acelasi verisor care acum are 9 ani a venit la mine si mi-a zis "auzi, tu nu ai multimess? atunci lasa-ma sa intru cu id-u meu,da? ca am de vorbit cu lumea"... okweeey, doar mie mi se pare aiurea? sa ai 9 ani, sa nu mai iesi in curte cu copiii pt ca trebuie sa stai pe mess, sa refuzi sa iesi la plimbare sau sa mananci in bucatarie pt ca noul tau prieten virtual e acum online si acum are timp de tine.
Bine macar ca se joaca pe site-ul de la cartoon network in prezenta mea cand vine in vizita, ca acasa la el il priveshte la ce da google search...
Sunday, April 27, 2008
E sarbatoare
Bun, recunosc. S-ar cam zice ca sunt o pacatoasa pentru ca nu am fost la Inviere. Mie personal chestia asta cu mersul la Inviere sau la biserica in general mi se pare ca un fel de facut al prezentei... poate ca nu e asa, dar parca prea te intreaba toata lumea "aaaai fost?", la fel cum cei care tin post se lauda indelung pe tema asta... poate ca in acest moment mica mea asezare de pitici de pe creier e intr-un moment de rascoala, dar daca vrei ca faci un lucru pentru linistea spirituala, pastreaza-l pentru tine.
Am hotarat ca nu merg la Inviere din 2 motive: primul- dupa venirea de la biserica, luarea de lumina si implinirea spirituala, ne apucam de baut si apoi mergeam in club, chestie care nu prea mi se pare ca ar fi potrivita, dar cum noi nu ratam nici o seara de sambata, ca sunt putine alea in care ne reunim cu totii si facem concurs care bea mai mult si isi aminteste car mai multe a doua zi, si al doilea- Zappy e catolica, nu avea ce face intre timp si alte cele. Personal, pentru pacea mea interioara, prefer sa cred ca alegerea mea a fost cea buna, presupun ca prea m-ash fi simtit vinovata sa ma petrec, nu ca nu asta ar fi facut toata lumea.
E sarbatoare... e sarbatoare si se simte, orasul e gol, doar cateva fetze cunoscute bantuie prin baruri in cautare de companie, baruri care chiar nu inteleg de ce se inchid toate la o ora care te obliga sa mergi acasa sau sa te aduni in fatza primariei pentru a-ti continua poveshtile. Sau sa mergi intr-o benzinarie, slava cerului ca alea sunt non-stop, macar au mese, mai ciudat ar fi sa stai printre rafturi, cat mai aproape de pericolul producerii unei explozii, servit de unul care dupa ce stoarce pacura pune mana la tine pe sandwich:))...
Se cere un somn bun dupa o zi de semi mahmureala si o seara a reintalnirii... se cere sa fim mai buni!
Am hotarat ca nu merg la Inviere din 2 motive: primul- dupa venirea de la biserica, luarea de lumina si implinirea spirituala, ne apucam de baut si apoi mergeam in club, chestie care nu prea mi se pare ca ar fi potrivita, dar cum noi nu ratam nici o seara de sambata, ca sunt putine alea in care ne reunim cu totii si facem concurs care bea mai mult si isi aminteste car mai multe a doua zi, si al doilea- Zappy e catolica, nu avea ce face intre timp si alte cele. Personal, pentru pacea mea interioara, prefer sa cred ca alegerea mea a fost cea buna, presupun ca prea m-ash fi simtit vinovata sa ma petrec, nu ca nu asta ar fi facut toata lumea.
E sarbatoare... e sarbatoare si se simte, orasul e gol, doar cateva fetze cunoscute bantuie prin baruri in cautare de companie, baruri care chiar nu inteleg de ce se inchid toate la o ora care te obliga sa mergi acasa sau sa te aduni in fatza primariei pentru a-ti continua poveshtile. Sau sa mergi intr-o benzinarie, slava cerului ca alea sunt non-stop, macar au mese, mai ciudat ar fi sa stai printre rafturi, cat mai aproape de pericolul producerii unei explozii, servit de unul care dupa ce stoarce pacura pune mana la tine pe sandwich:))...
Se cere un somn bun dupa o zi de semi mahmureala si o seara a reintalnirii... se cere sa fim mai buni!
Friday, April 11, 2008
Aventuri nocturne
dupa ora 1
M: "Fetele, vedeti ca vine ovi la noi sa facem probleme la gestiune k are maine dimineatza test"
Ajunge ovi, se pun la facut probleme, S se culca, P sta p net.
ora 5, dupa probleme si rasete, M si P se pun in pat alaturi de S care dormea de ceva vreme
M: "Eu nu incap in patu' asta, ii prea scurt, ii facut pt pigmei, acuma inteleg de ce nu s-a maritat matusa-mea niciodata, ce barbat normal ar fi incaput in patu asta?"
=))=))=))
M: "P, mie mi-e foame, mai avem rondele in casa asta? Pot sa mananc aici?"
crantz crantz.... "bah, poate se trezeshte S de la rontzaitu meu, oricum ma apuca ora 7 pana molfai p rondeaua asta care nici macar gust de carton nu are, zici ca are gust de faiantza"
S: "Voi sunteti nebune? Ii aproape 6 si voi nu dormiti si ma mai si treziti p mine? Ash fuma o tigara, hai in bucatarie"
6:00 M, S si P fumeaza si asteapta rasaritul in timp ce beau cola
M: "bah, oare nu ash putea sa imi ghicesc in cola? uite, vad un soare"
P: "M draga, ala-i becu' "
M: "daaa chiar, vad un bec, mi se arata o cariera de electrician, mi-am gresit vocatia cu ise-u asta, P tre sa ma invetzi cum se schimba un bec"
6:30 M, S si P stau toate intinse la locul lor in pat molfaind fiecare pe cate o rondea la lumina soarelui diminetzii
M: "rondelele astea parca is ampora... poate aia si ii ampora, orez expandat"
S: "asta ii grau expandat"
M: "taci, de parca nu ai stii ca nu ma pricep la cereale"...
7:00 ZZzzzZzZZzzzz
Ovi: "care vine sa incuie dupa mine ca plec la scoala? "
M: "Fetele, vedeti ca vine ovi la noi sa facem probleme la gestiune k are maine dimineatza test"
Ajunge ovi, se pun la facut probleme, S se culca, P sta p net.
ora 5, dupa probleme si rasete, M si P se pun in pat alaturi de S care dormea de ceva vreme
M: "Eu nu incap in patu' asta, ii prea scurt, ii facut pt pigmei, acuma inteleg de ce nu s-a maritat matusa-mea niciodata, ce barbat normal ar fi incaput in patu asta?"
=))=))=))
M: "P, mie mi-e foame, mai avem rondele in casa asta? Pot sa mananc aici?"
crantz crantz.... "bah, poate se trezeshte S de la rontzaitu meu, oricum ma apuca ora 7 pana molfai p rondeaua asta care nici macar gust de carton nu are, zici ca are gust de faiantza"
S: "Voi sunteti nebune? Ii aproape 6 si voi nu dormiti si ma mai si treziti p mine? Ash fuma o tigara, hai in bucatarie"
6:00 M, S si P fumeaza si asteapta rasaritul in timp ce beau cola
M: "bah, oare nu ash putea sa imi ghicesc in cola? uite, vad un soare"
P: "M draga, ala-i becu' "
M: "daaa chiar, vad un bec, mi se arata o cariera de electrician, mi-am gresit vocatia cu ise-u asta, P tre sa ma invetzi cum se schimba un bec"
6:30 M, S si P stau toate intinse la locul lor in pat molfaind fiecare pe cate o rondea la lumina soarelui diminetzii
M: "rondelele astea parca is ampora... poate aia si ii ampora, orez expandat"
S: "asta ii grau expandat"
M: "taci, de parca nu ai stii ca nu ma pricep la cereale"...
7:00 ZZzzzZzZZzzzz
Ovi: "care vine sa incuie dupa mine ca plec la scoala? "
Thursday, April 10, 2008
Forbidden is more attractive
Sunt un copil rasfatzat, nu pot spune ca mi-am dorit ceva si nu am avut, chiar daca nu in acel moment, dar a meritat asteptarea. Fiind the only child, ai mei m-au plasat intr-un fel de glob se sticla ca sa nu se atinga nimic de pretiosul copil, de aceea si acum vad viatza printr-un fel de val roz si ma prefac ca lucrurile rele nu exista.
Chiar am fost un copil cuminte, razvratirea, daca o putem numi asha a avut loc mult mai tarziu decat la cei din generatia mea, chiar si iesitul in baruri si cluburi a fost cam intarziat. Nu din cauza ca nu am avut voie, ci pentru ca nu ma atragea. Dupa putina munca de convingere, a inceput chiar sa imi placa si tot timpul asteptam weekendul ca pe ceva sfant, facand planuri cu Zappy incepanad de lunea de dinainte, pregatind outfitul si ora de plecare.
Zilele trecute eram in Komodo, locul nostru preferat de baut cafea din TM cu niste prieteni cand ne-am dat seama ca totul era mai frumos cand era interzis. Nu de putine ori in liceu am plecat de acasa zicand ca dormim la cine stie ce prietena pentru a veni la timisoara la cate un party si de fiecare data strangeam ultimii marunti pe care ii mai aveam pentru a ne face veacul macar o ora in Komodo. Sau pur si simplu ziceam ca avem proiecte de facut si ca dormim la aceeasi prietena pentru a putea merge in club chiar si pentru o ora, doua , cat ne dadea mamica din acea seara voie.
Doamne, chiar era raiul pe pamant, imi aduc aminte cand am fumat prima tigara ca mai apoi sa ne apucam toate de fumat, cat de frica imi era sa nu afle ai mei, care s-au prins pana la urma si mi-au zis ca e alegerea mea, la fel si cu nelipsitul alcool :D.
Ma intreb daca vom mai simti euforia adolescentei vreodata, daca ne mai poate interzice cineva ceva doar pentru a-l face mai atractiv...
Chiar am fost un copil cuminte, razvratirea, daca o putem numi asha a avut loc mult mai tarziu decat la cei din generatia mea, chiar si iesitul in baruri si cluburi a fost cam intarziat. Nu din cauza ca nu am avut voie, ci pentru ca nu ma atragea. Dupa putina munca de convingere, a inceput chiar sa imi placa si tot timpul asteptam weekendul ca pe ceva sfant, facand planuri cu Zappy incepanad de lunea de dinainte, pregatind outfitul si ora de plecare.
Zilele trecute eram in Komodo, locul nostru preferat de baut cafea din TM cu niste prieteni cand ne-am dat seama ca totul era mai frumos cand era interzis. Nu de putine ori in liceu am plecat de acasa zicand ca dormim la cine stie ce prietena pentru a veni la timisoara la cate un party si de fiecare data strangeam ultimii marunti pe care ii mai aveam pentru a ne face veacul macar o ora in Komodo. Sau pur si simplu ziceam ca avem proiecte de facut si ca dormim la aceeasi prietena pentru a putea merge in club chiar si pentru o ora, doua , cat ne dadea mamica din acea seara voie.
Doamne, chiar era raiul pe pamant, imi aduc aminte cand am fumat prima tigara ca mai apoi sa ne apucam toate de fumat, cat de frica imi era sa nu afle ai mei, care s-au prins pana la urma si mi-au zis ca e alegerea mea, la fel si cu nelipsitul alcool :D.
Ma intreb daca vom mai simti euforia adolescentei vreodata, daca ne mai poate interzice cineva ceva doar pentru a-l face mai atractiv...
Saturday, April 5, 2008
Leapsha mea alcoolizata
Nu ma gandeam ca o sa primesc vreodata o leapsha... a primit-o zappy si mi-a transmis-o si mie... 8 lucruri la care ma gandesc acum... greu...
1. Tocmai am venit din club, sunt semi alcoolizata si ma chinui sa scriu corect...ma simt k Bridget Jones cand incerca sa-si scrie in jurnal dupa nush cate unitati de alcool
2. De ce naiba am platit intrare in Mooskea kre era gol cand puteam sa mergem in Rene direct si sa intram pe ochi frumoshi, noi ceata feminina... imi place ca suntem apreciate cumva, macar cu cate o intrare libera :D
3. Sper sa nu ma trezesc mahmura maine, ca nici nu am baut asha mult... adica am baut, dar nu se vedea p mine si trebuia eu sa anuntz k is beata knd incerca cineva sa imi explice nush eu ce eveniment important si eu nu ma prindeam :-" (cri cri)
4. Bai nene, cik nu e bine sa bei apa dupa ce bei alcool... dar daca ti-e sete de-ti vine sa-ti bati intreaga ashezare de pitici de pe creier si in camera ai doar apa plata ce te faci? mergi in bucatarie dupa suc si risti sa trezeshti intreaga casa ca mai apoi la ora trezirii sa-ti rada tatal in fatza "fara motiv"?
5. Chiar ba, de ce radea my dad acu 2 sapt cand m-am trezit extraordinar de mahmura pe la ora 14 si ma impiedicam de tot de prin casa? oare m-a vazut cand am ajuns acasa dupa ce am fost la 2 party-uri si eram mai mult ca beata cand am ajuns acasa?...hmm
6. Am luat un algocalmin preventiv pentru durerea de cap de "dimineatza"... oare o fi bun? daca nu, macar shtiu ca am incercat sa fac ceva impotriva mahmurelii :-"
7. Maine trebuie sa ma trezesc sa iau pranzul (ca doar pe ala il mai prind) in familie si apoi sa imi fac bagajul pt plecarea la timisoara... weee, vreau o tigara, si stranut de nebuna, oare pt k am dormit cu zappy kre era racita sau pt k iar am mers p afara in maieu si geaca scurta?...
8. Mi-am luat telefon nou si nu pot sa il piscal k e pus la incarcat 12 ore asha k nu am altceva de facut decat sa ma enervez pe cel vechi kre dupa 3 mesaje sau 2 beepuri se inchide si apoi se incarca singur... ciokanel zice ca nu-i pt mine tehnologia moderna... nici un stres :D
Gata, am scapat de leapsha, mai bine k am scris acuma fiind logoreica decat dupa ce ma trezesc mahmura cu multe lacune in cap... ma pun sa dorm ca tre sa fiu fresh... dam leapsha mai departe cu cele 8 ganduri de prin cap lui Chris in varianta englezeasca si lui Andy in varianta geniului neinteles :D
1. Tocmai am venit din club, sunt semi alcoolizata si ma chinui sa scriu corect...ma simt k Bridget Jones cand incerca sa-si scrie in jurnal dupa nush cate unitati de alcool
2. De ce naiba am platit intrare in Mooskea kre era gol cand puteam sa mergem in Rene direct si sa intram pe ochi frumoshi, noi ceata feminina... imi place ca suntem apreciate cumva, macar cu cate o intrare libera :D
3. Sper sa nu ma trezesc mahmura maine, ca nici nu am baut asha mult... adica am baut, dar nu se vedea p mine si trebuia eu sa anuntz k is beata knd incerca cineva sa imi explice nush eu ce eveniment important si eu nu ma prindeam :-" (cri cri)
4. Bai nene, cik nu e bine sa bei apa dupa ce bei alcool... dar daca ti-e sete de-ti vine sa-ti bati intreaga ashezare de pitici de pe creier si in camera ai doar apa plata ce te faci? mergi in bucatarie dupa suc si risti sa trezeshti intreaga casa ca mai apoi la ora trezirii sa-ti rada tatal in fatza "fara motiv"?
5. Chiar ba, de ce radea my dad acu 2 sapt cand m-am trezit extraordinar de mahmura pe la ora 14 si ma impiedicam de tot de prin casa? oare m-a vazut cand am ajuns acasa dupa ce am fost la 2 party-uri si eram mai mult ca beata cand am ajuns acasa?...hmm
6. Am luat un algocalmin preventiv pentru durerea de cap de "dimineatza"... oare o fi bun? daca nu, macar shtiu ca am incercat sa fac ceva impotriva mahmurelii :-"
7. Maine trebuie sa ma trezesc sa iau pranzul (ca doar pe ala il mai prind) in familie si apoi sa imi fac bagajul pt plecarea la timisoara... weee, vreau o tigara, si stranut de nebuna, oare pt k am dormit cu zappy kre era racita sau pt k iar am mers p afara in maieu si geaca scurta?...
8. Mi-am luat telefon nou si nu pot sa il piscal k e pus la incarcat 12 ore asha k nu am altceva de facut decat sa ma enervez pe cel vechi kre dupa 3 mesaje sau 2 beepuri se inchide si apoi se incarca singur... ciokanel zice ca nu-i pt mine tehnologia moderna... nici un stres :D
Gata, am scapat de leapsha, mai bine k am scris acuma fiind logoreica decat dupa ce ma trezesc mahmura cu multe lacune in cap... ma pun sa dorm ca tre sa fiu fresh... dam leapsha mai departe cu cele 8 ganduri de prin cap lui Chris in varianta englezeasca si lui Andy in varianta geniului neinteles :D
Tuesday, April 1, 2008
April Fool's Day
Prima zi a lunii aprilie, zi cu semnificatie, ziua pacalelilor adica. Nu stiu de ce isi face toata lumea un hobby din asta, de mica urasc ziua asta pt k tatal meu tot timpul inventa ceva ingenios pt a ma pacali, asha cum urasc zapada pt k tot timpul se gasea un deshtept care sa ma "spele".
Am crezut ca scap de data aceasta, plecata fiind din cuibul parintesc ocrotitor, dar azi a fost ziua cu cele mai macabre glume.
Nici nu m-am trezit bine si un prieten m-a anuntzat ca moare de durere de picior, ca efect al jocului interactiv de fotbal de sambata, ca nu poate umbla, evident k m-am speriat, avem o relatie speciala virtuala, toata ziua trancanim vrute si nevrute si nu am vrut sa pateasca ceva... dupa intrebarile "da te doare tare, da ai pus gheatza, da iti trece?" a urmat replica lui "1 Aprilie, Prodiiiitzi " ... super...
Apoi m-am pus sa citesc bloguri, bad idea... de obicei le iau pe rand pe toate, am ajuns la un prieten care avea un post cum ducand ieri gunoiul a cazut pe scari si si-a dizlocat umarul si rupt incheietura... iar m-am speriat, evident, deja mi-l si imaginam suferind ca un catzel plouat, si cu toate ca postul a fost scris ieri, i-am lasat un comment plin de inspiratie cum ca sper din suflet ca totul e doar o pacaleala de 1 aprilie... evident k am avut dreptate, m-a si certat pentru perspicacitatea mea de a-i strica intentiile bolnave :))...
Am zis ca e destul, ce-i prea mult strica pt sufletelul meu sensibil, asa ca m-am pus sa dorm, fiind treaza de la 6 juma pt a fi prezenta la interactivul curs de statistica. Dupa vreo 2 ore de somn, telefonul imi vibra in creier, asa ca m-am gandit sa ma trezesc. Aveam un mesaj de la sandra "am avut accident de masina, eu sunt ceva mai bine, am doar o mana in ghips, da razvi e mai grav, acum astept sa vina medicul"... just imagine cum am reactionat abia trezita din somn, nu stiam cum sa sar din pat mai repede... pana la urma mi-am adus aminte ca e 1 aprilie, ca sandra se cam tine de shotii si ca daca s-ar fi intamplat ceva, m-ar fi sunat si sonia si s-ar fi aflat din mai multe locuri. Asa ca i-am raspuns la mesaj cu un "sunt tentata sa nu te cred" si bine am facut, pt k am fost singura k nu a reactionat la farsele sandrei :))...
Asa ca dupa o zi plina de pacaleli care mi-au provocat palpitatii, ma pun sa dorm frumos ca maine e ziua in care nu am chef sa merg la faculta si facem seara clatite party cu mitza si milo kre de vreo juma de an tot zic ca vin la noi :))... cik maine chiar vin ... tocmai am vazut un stol de porci zburatori la geamul vecinului fumator :D
Am crezut ca scap de data aceasta, plecata fiind din cuibul parintesc ocrotitor, dar azi a fost ziua cu cele mai macabre glume.
Nici nu m-am trezit bine si un prieten m-a anuntzat ca moare de durere de picior, ca efect al jocului interactiv de fotbal de sambata, ca nu poate umbla, evident k m-am speriat, avem o relatie speciala virtuala, toata ziua trancanim vrute si nevrute si nu am vrut sa pateasca ceva... dupa intrebarile "da te doare tare, da ai pus gheatza, da iti trece?" a urmat replica lui "1 Aprilie, Prodiiiitzi " ... super...
Apoi m-am pus sa citesc bloguri, bad idea... de obicei le iau pe rand pe toate, am ajuns la un prieten care avea un post cum ducand ieri gunoiul a cazut pe scari si si-a dizlocat umarul si rupt incheietura... iar m-am speriat, evident, deja mi-l si imaginam suferind ca un catzel plouat, si cu toate ca postul a fost scris ieri, i-am lasat un comment plin de inspiratie cum ca sper din suflet ca totul e doar o pacaleala de 1 aprilie... evident k am avut dreptate, m-a si certat pentru perspicacitatea mea de a-i strica intentiile bolnave :))...
Am zis ca e destul, ce-i prea mult strica pt sufletelul meu sensibil, asa ca m-am pus sa dorm, fiind treaza de la 6 juma pt a fi prezenta la interactivul curs de statistica. Dupa vreo 2 ore de somn, telefonul imi vibra in creier, asa ca m-am gandit sa ma trezesc. Aveam un mesaj de la sandra "am avut accident de masina, eu sunt ceva mai bine, am doar o mana in ghips, da razvi e mai grav, acum astept sa vina medicul"... just imagine cum am reactionat abia trezita din somn, nu stiam cum sa sar din pat mai repede... pana la urma mi-am adus aminte ca e 1 aprilie, ca sandra se cam tine de shotii si ca daca s-ar fi intamplat ceva, m-ar fi sunat si sonia si s-ar fi aflat din mai multe locuri. Asa ca i-am raspuns la mesaj cu un "sunt tentata sa nu te cred" si bine am facut, pt k am fost singura k nu a reactionat la farsele sandrei :))...
Asa ca dupa o zi plina de pacaleli care mi-au provocat palpitatii, ma pun sa dorm frumos ca maine e ziua in care nu am chef sa merg la faculta si facem seara clatite party cu mitza si milo kre de vreo juma de an tot zic ca vin la noi :))... cik maine chiar vin ... tocmai am vazut un stol de porci zburatori la geamul vecinului fumator :D
Wednesday, March 26, 2008
De ce ti-e frica nu scapi :-"
Asa cum se intampla de obicei, adica de ce ti-e frica nu scapi, m-a luat si pe mine raceala. Sau nu stiu exact ce m-a luat, pt ca simptomele sunt cam aiurea: dureri de cap, frisoane si ameteli. Si toate astea de duminica incoace, ca doar trebuia sa se razbune cumva organismul meu pt party-ul cu alcool de sambata.
Cum am avut mirifica idee sa ies in orash intr-o gecutza de vara cu maneca scurta luata peste un tricou, am considerat ca ar trebui sa beau cat mai mult ca sa nu simt frigul... asta insemnand atat de mult incat dupa cateva zile inca stau sa imi amintesc macar cateva detalii din noaptea de sambata.
Mai am nishte flash-uri cu mine mergand la bar sa mai comand cate un cocktail, asta dupa galeata de vodka bauta in prealabil, mai shtiu k a scapat barmanul un cocktail pe noi (doamne ce risipa!) si alte cateva nimicuri. Macar de data asta a avut cineva grija de mine (multumeeeesc Hansi ^:)^ ) si duminica seara am aflat totul in detaliu, fapt urmat de mereu prezentele afirmatii "eu nu mai beau".
Duminica dimineatza, o mahmureala sora cu moartea, nimic nu avea gust bun, tigarile erau expirate, cola era stricata, mancarea era gretoasa, tot ce-mi doream era sa dorm. Luni m-am prins si eu de ce nu era nimik bun, ma luase raceala la modu toata lumea sta in tricou, eu mor de frig, noaptea nu pot sa dorm de cald.
Cam asha o tin de 2 zile incoace de cand nu stiam sa zic altceva in afara de "tine-ma in brate ca mi-i friiiiig".
Promit solemn sa nu mai beau asha de mult si sa incerc sa ma imbrac ceva mai gros. Amin :D
Cum am avut mirifica idee sa ies in orash intr-o gecutza de vara cu maneca scurta luata peste un tricou, am considerat ca ar trebui sa beau cat mai mult ca sa nu simt frigul... asta insemnand atat de mult incat dupa cateva zile inca stau sa imi amintesc macar cateva detalii din noaptea de sambata.
Mai am nishte flash-uri cu mine mergand la bar sa mai comand cate un cocktail, asta dupa galeata de vodka bauta in prealabil, mai shtiu k a scapat barmanul un cocktail pe noi (doamne ce risipa!) si alte cateva nimicuri. Macar de data asta a avut cineva grija de mine (multumeeeesc Hansi ^:)^ ) si duminica seara am aflat totul in detaliu, fapt urmat de mereu prezentele afirmatii "eu nu mai beau".
Duminica dimineatza, o mahmureala sora cu moartea, nimic nu avea gust bun, tigarile erau expirate, cola era stricata, mancarea era gretoasa, tot ce-mi doream era sa dorm. Luni m-am prins si eu de ce nu era nimik bun, ma luase raceala la modu toata lumea sta in tricou, eu mor de frig, noaptea nu pot sa dorm de cald.
Cam asha o tin de 2 zile incoace de cand nu stiam sa zic altceva in afara de "tine-ma in brate ca mi-i friiiiig".
Promit solemn sa nu mai beau asha de mult si sa incerc sa ma imbrac ceva mai gros. Amin :D
Thursday, March 20, 2008
Castigati-va drepturile!
Nu sunt rasista. Dimpotriva, chiar deloc, mi-ash dori si eu un bebe mic si mulatru si un sotz cu un ten mult mai inchis la culoare decat al meu. Daca asta se va intampla vreodata, atunci sigur bunica mea care de fiecare data cand ma vede ma implora sa nu ma casatoresc cu un negru, m-am renega si probabil nu mi-ar mai adresa un cuvant vreodata.
Nici cu rromii nu am nimic, sunt si ei oameni, au calitati si defecte, am intalnit chiar si rromi de treaba, care imi sunt vecini, care au mai multi bani si se imbraca mai bine decat orice alt cunoscut de-al meu, fara a provoca dureri de cap sau retina la simpla lor aparitie.
Intamplarea face ca astazi am mers, (ca de obicei) sa fac cumparaturile la billa insotita de Sandra, o prietena care era la noi in vizia iar eu aveam chef de gatit ca sa fiu o buna gazda. Cumparam strictul necesar si in drum spre casa (casa unde plateshti produsele cumparate), pe langa doua tipe ce faceau promotie la noul produs Danone roiau vreo 5 copilashi rromi, impreuna cu doua insotitoare, preafertilele lor mame banuiesc, fiecare cu cate cel putin un pahar de iaurt in mana.
Ne asezam la coada la casa si le auzim cum incep sa urle, cik vorbeau una cu cealalta "hauz' fata, ce zice boschetaru hasta care lucreaza la Billa, ca l-o vazut p copil cum o bagat branza in buzunar, hapa' ce-i haci? noi am venit sa facem cumparaturi", noi nu stiam ce se intampla. Si vine toata shatra, cu un copil p trotineta, unu in cosh, altu cu paharu lui de iaurt ce-o tot intreba pe ma-sa de-i cumpara nu mai stiu ce "las ca vine tac-tu d la italia si iti ia el" si se posteaza in spatele nostru la casa. Eu nu stiam cum sa pun mai repede toate chestiile pe banda, sa nu uit sa iau tigari, sa imi tin posheta cat mai aproape de mine, sa imi trimit nasu la plimbare pana nu se ia el singur sa plece si sa ma astepte acasa, sa iau banii in mana, dar totusi sa nu ii las la vedere. Schimb cateva priviri cu tipa de la casa si iar incep astea discutia, cred ca la cat de tare vorbeau, auzea si mara de acasa: "hapa cum sa zica asha de noi, nu mai venim aci, ca hastia de la billa is bochetari, la kauffland is shefii, hacolo merem de amu incol, vai tu fata ca am briceagu haci in posheta sa vezi cum il taiam pe boschetaru ala de mai zicea ceva de copil", asta in timp ce deja erau la rand, eu nu stiam unde sa mai resprir sa nu leshin, sandra cum sa bage tot in plasa sa plecam cat mai repede si duse-am fost.
Cum sta treaba: un minunat puradel o furgasit, cum s-ar zice, o branza topita si a bagat-o in buzunar. Un angajat, vazand asta, le-a atras atentia (spre binele lor zic eu) ca oricum piuia nebunia aia de la ieshire si veneau cei de la securitate si atunci se isca un scandal si mai mare, poate chiar scotea piranda de sub poale briceagu' si chiar nu mai era situatia asha de amuzanta.
Vor sa-i acceptam, sa-i integram in societate, ne conformam, nu ii da nimeni afara din magazine, nu le da nimeni in cap cand trec p langa noi pe strada (ceea ce nu prea putem spune si noi despre ei), ca nu ii angajeaza nimeni si apoi merg cer despagubiri de la stat, shtim cu totii de ce facem asta, dar totusi... castigati-va drepturile!
Nici cu rromii nu am nimic, sunt si ei oameni, au calitati si defecte, am intalnit chiar si rromi de treaba, care imi sunt vecini, care au mai multi bani si se imbraca mai bine decat orice alt cunoscut de-al meu, fara a provoca dureri de cap sau retina la simpla lor aparitie.
Intamplarea face ca astazi am mers, (ca de obicei) sa fac cumparaturile la billa insotita de Sandra, o prietena care era la noi in vizia iar eu aveam chef de gatit ca sa fiu o buna gazda. Cumparam strictul necesar si in drum spre casa (casa unde plateshti produsele cumparate), pe langa doua tipe ce faceau promotie la noul produs Danone roiau vreo 5 copilashi rromi, impreuna cu doua insotitoare, preafertilele lor mame banuiesc, fiecare cu cate cel putin un pahar de iaurt in mana.
Ne asezam la coada la casa si le auzim cum incep sa urle, cik vorbeau una cu cealalta "hauz' fata, ce zice boschetaru hasta care lucreaza la Billa, ca l-o vazut p copil cum o bagat branza in buzunar, hapa' ce-i haci? noi am venit sa facem cumparaturi", noi nu stiam ce se intampla. Si vine toata shatra, cu un copil p trotineta, unu in cosh, altu cu paharu lui de iaurt ce-o tot intreba pe ma-sa de-i cumpara nu mai stiu ce "las ca vine tac-tu d la italia si iti ia el" si se posteaza in spatele nostru la casa. Eu nu stiam cum sa pun mai repede toate chestiile pe banda, sa nu uit sa iau tigari, sa imi tin posheta cat mai aproape de mine, sa imi trimit nasu la plimbare pana nu se ia el singur sa plece si sa ma astepte acasa, sa iau banii in mana, dar totusi sa nu ii las la vedere. Schimb cateva priviri cu tipa de la casa si iar incep astea discutia, cred ca la cat de tare vorbeau, auzea si mara de acasa: "hapa cum sa zica asha de noi, nu mai venim aci, ca hastia de la billa is bochetari, la kauffland is shefii, hacolo merem de amu incol, vai tu fata ca am briceagu haci in posheta sa vezi cum il taiam pe boschetaru ala de mai zicea ceva de copil", asta in timp ce deja erau la rand, eu nu stiam unde sa mai resprir sa nu leshin, sandra cum sa bage tot in plasa sa plecam cat mai repede si duse-am fost.
Cum sta treaba: un minunat puradel o furgasit, cum s-ar zice, o branza topita si a bagat-o in buzunar. Un angajat, vazand asta, le-a atras atentia (spre binele lor zic eu) ca oricum piuia nebunia aia de la ieshire si veneau cei de la securitate si atunci se isca un scandal si mai mare, poate chiar scotea piranda de sub poale briceagu' si chiar nu mai era situatia asha de amuzanta.
Vor sa-i acceptam, sa-i integram in societate, ne conformam, nu ii da nimeni afara din magazine, nu le da nimeni in cap cand trec p langa noi pe strada (ceea ce nu prea putem spune si noi despre ei), ca nu ii angajeaza nimeni si apoi merg cer despagubiri de la stat, shtim cu totii de ce facem asta, dar totusi... castigati-va drepturile!
Monday, March 17, 2008
Refuz sa racesc!!
Intamplarea face ca, odata cu venirea primaverii, pe langa gazele si micile fapturi vestitoare de vreme calda, invie si virushii care umbla in grup organizat atacand pe oricine le iese in cale. Trebuie sa fi cu adevarat norocos sa poti scapa, sa incepi sa te indopi vrei, nu vrei de vitamine, echinaceea si dumnezeu mai stie ce remedii babeshti.
Sonia e racita. Sonia e chiar foarte racita, atat de racita incat are ochii lui Puss in Boots( pe care il shtim cu totii din Shrek) si se uita prin tine chinuindu-se sa respire, iar cand vrei sa o indopi de medicamente iti zice "da am luat, is bine, n-am nimic". La un singur stranut simti virushii cum colcaie prin toata camera, iti vine sa bagi capu in nisip asemeni unui strutz gratios sau sa fugi cat te tin picioarele. Starea asta ne tine de sambata, Sonia mea stranuta, eu o iau la fuga spre paracetamol. Am incercat noi sambata seara sa innecam virusii in alcool, cred ca doar i-am imbatat si a doua zi, la mahmureala si-au facut de cap, la sonia cu febra, la mine cu o mica durere in gat.
Azi ceva mai evoluat, o tuse frumusica de dimineatza, dar am dat vina pe tigari. Nu am voie sa racesc pt k am devenit silitoare si tre sa ma duc la scoala. Asta am facut si acum seara, de la 20-22 la un minunat seminar, deloc neplictisitor, doar ca la un moment dat deja imi era jena de profu la cat cascam.
Intr-un final ne da drumul, eu grabita sa plec spre casa sa mananc si sa ma tzap in pat, dau sa ies din faculta, deschid usha si ma izbeshte o PLOAIE TORENTIALA de zici ca era vara si eu aveam chef sa ma plimb prin ploaie. Dupa vreo 20 de minute de zabovit in hol, fara un mandru cu trasura care sa vina dupa mine, mi-am luat inima-n dinti si am plecat agale prin ploaie pana la tramvai.
Am ajuns acasa ceva cam leoarca, am pus direct hainele, poseta si adidashii la uscat, m-am uitat putin la privirea pierduta a Soniei si am dat navala la paracetamoale promitand ca mestec pana si usturoi daca e cazu', doar doar scap cumva!
Sonia e racita. Sonia e chiar foarte racita, atat de racita incat are ochii lui Puss in Boots( pe care il shtim cu totii din Shrek) si se uita prin tine chinuindu-se sa respire, iar cand vrei sa o indopi de medicamente iti zice "da am luat, is bine, n-am nimic". La un singur stranut simti virushii cum colcaie prin toata camera, iti vine sa bagi capu in nisip asemeni unui strutz gratios sau sa fugi cat te tin picioarele. Starea asta ne tine de sambata, Sonia mea stranuta, eu o iau la fuga spre paracetamol. Am incercat noi sambata seara sa innecam virusii in alcool, cred ca doar i-am imbatat si a doua zi, la mahmureala si-au facut de cap, la sonia cu febra, la mine cu o mica durere in gat.
Azi ceva mai evoluat, o tuse frumusica de dimineatza, dar am dat vina pe tigari. Nu am voie sa racesc pt k am devenit silitoare si tre sa ma duc la scoala. Asta am facut si acum seara, de la 20-22 la un minunat seminar, deloc neplictisitor, doar ca la un moment dat deja imi era jena de profu la cat cascam.
Intr-un final ne da drumul, eu grabita sa plec spre casa sa mananc si sa ma tzap in pat, dau sa ies din faculta, deschid usha si ma izbeshte o PLOAIE TORENTIALA de zici ca era vara si eu aveam chef sa ma plimb prin ploaie. Dupa vreo 20 de minute de zabovit in hol, fara un mandru cu trasura care sa vina dupa mine, mi-am luat inima-n dinti si am plecat agale prin ploaie pana la tramvai.
Am ajuns acasa ceva cam leoarca, am pus direct hainele, poseta si adidashii la uscat, m-am uitat putin la privirea pierduta a Soniei si am dat navala la paracetamoale promitand ca mestec pana si usturoi daca e cazu', doar doar scap cumva!
Wednesday, March 12, 2008
We can call it KARMA...
Se cam pare ca vine primavara, ne scaldam in razele soarelui de dimineatza pana seara, deja incep sa infloreasca copacii, apar shtiri cum ca peste cateva sute de ani Romania va avea clima tropicala, bine mai nene, sigur nu mai repede? Nu apucam si noi sa ne bucuram de caldura excesiva? Ce, noi n-am vrea sa ne dam toata ziua cu crema de plaja si sa avem bronz permanent tot timpul anului?
Si odata cu venirea primaverii incep renovarile. Cum nu imi era de ajuns copilul tropaitor care pe zi ce trece ia in greutate de parca acuma trece prin tavan. Am stabilit ca atunci va fi al nostru, nu-l mai dam inapoi. Il inchidem intr-o cusca, ii dam cate un mar pe zi si in punem sa coase pantofi ca sa facem si noi bani, k nervi ne-am facut destui. Si ne facem in continuare tinand cont ca din 3 apartamente diferite se aud 3 tipuri diferite de baraituri.
Unii isi schimba usile de prin casa, ne-am prins d asta in momentul in care nu mai aveam loc pe hol si ne tot impiedicam de tocurile aruncate cat colo, altii cred ca isi fac o singura camera din toate la cat de mult sparg si altii isi vand apartamentu' la kilogram. Bha incredibil. Si nu ii apuca decat atunci cand vrem noi sa dormim. Zici ca asta ar fi legea cosmica a painii prajite.
Mara, draga de ea nu zice numa "lasa, Prodi, ca cineva acolo sus vede cat suferim si vom fi rasplatite cu varf si indesat". Adica cine? Oricum acuma e prea ocupat sa ii apara Papei in vis sa ii mai dicteze cateva pacate capitale ale lumii moderne. Adica what goes around comes around? Daca da, cand? K deja imi vine sa ma mut in parc, sa imi smulg fiecare fir de par si sa ma dau constant cu capul de laptop. Cand ne luam si noi revansha? Cand o sa ne punem sa spargem peretii apartamentului care nici macar nu e al nostru?
Vreau sa fiu mare. Vreau sa am casa mea si masina mea si un job cul. Vreau sa nu mai am vecini care sa imi distruga neuronii si din cauza carora sa ma trezesc cu migrene migrenoase pt ca ei au chef de renovat. Hai ne pregatim cu totii de viitoarea clima tropicala, spargem peretii exteriori ai apartamentelor si lasam caldura sa ne intre in suflete!
Si odata cu venirea primaverii incep renovarile. Cum nu imi era de ajuns copilul tropaitor care pe zi ce trece ia in greutate de parca acuma trece prin tavan. Am stabilit ca atunci va fi al nostru, nu-l mai dam inapoi. Il inchidem intr-o cusca, ii dam cate un mar pe zi si in punem sa coase pantofi ca sa facem si noi bani, k nervi ne-am facut destui. Si ne facem in continuare tinand cont ca din 3 apartamente diferite se aud 3 tipuri diferite de baraituri.
Unii isi schimba usile de prin casa, ne-am prins d asta in momentul in care nu mai aveam loc pe hol si ne tot impiedicam de tocurile aruncate cat colo, altii cred ca isi fac o singura camera din toate la cat de mult sparg si altii isi vand apartamentu' la kilogram. Bha incredibil. Si nu ii apuca decat atunci cand vrem noi sa dormim. Zici ca asta ar fi legea cosmica a painii prajite.
Mara, draga de ea nu zice numa "lasa, Prodi, ca cineva acolo sus vede cat suferim si vom fi rasplatite cu varf si indesat". Adica cine? Oricum acuma e prea ocupat sa ii apara Papei in vis sa ii mai dicteze cateva pacate capitale ale lumii moderne. Adica what goes around comes around? Daca da, cand? K deja imi vine sa ma mut in parc, sa imi smulg fiecare fir de par si sa ma dau constant cu capul de laptop. Cand ne luam si noi revansha? Cand o sa ne punem sa spargem peretii apartamentului care nici macar nu e al nostru?
Vreau sa fiu mare. Vreau sa am casa mea si masina mea si un job cul. Vreau sa nu mai am vecini care sa imi distruga neuronii si din cauza carora sa ma trezesc cu migrene migrenoase pt ca ei au chef de renovat. Hai ne pregatim cu totii de viitoarea clima tropicala, spargem peretii exteriori ai apartamentelor si lasam caldura sa ne intre in suflete!
Tuesday, March 4, 2008
Meciul secolului
Sunt fata. Deci, prin definitie, nu trebuie sa fiu un fan al sporturilor. Nici nu sunt, cred ca nu am mai pus piciorul pe un teren de sport din clasa a 7-a, in rest doar pt prezentza. Nu-mi place sportul pt ca mi se pare ca la cat sunt de bleaga, in orice moment ash putea ateriza in nas si eu nu fac nimic extrem care sa-mi puna viatza in pericol. Nu inteleg anumite sporturi, dar noa cine sunt eu sa judec?
Ma gandesc eu ieri dupa-masa sa merg la facultate, ca deh, am promis ca din sem asta sunt silitoare, sonia se ofera sa ma lase ea cu masina ca mai apoi sa-si vada de drum. Plecam de acasa cu 20 de minute inainte, in timp util zic eu ca doar e 6 fara(seara), a venit omu de la lucru, copilu de la scoala, studentii ce mai bantuie prin orash. Ce vis frumos! In orash o nebunie, masini langa masini, in fiecare intersesctie cel putin cate un politist care incurca traficul, lume pe strada, agitatie. "Ce dracu de zi e azi?" zice sonia... raspund ca o fi Ziua Internationala a Nemuririi Sufletului, sa fumam pentru asta! Ajungem intr-un final si la mine la facultate, alerg prin curte, noroc ca aveam la parter ca pana la 3 imi rugam moartea, ajung dupa prof (hups), uit sa inchid usha, il fac sa ma puna prezenta la alta grupa concentrata fiind de uralele "oleeeee,poli poli!!!" care se auzeau de afara. Initial am crezut ca au intrat prietenii mei de la politehnica in greva ca si-au picat majoritatea examenelor, ca mai apoi sa aflu ca de fapt e meci de fotbal, mare eveniment mare, Poli-Urziceni si ca tot timisoreanul, cu mic, cu mare era la meci, super tare, sa urmareasca nishte indivizi care alearga dupa o minge si cand ajung la ea, o dau altora... ingenios sport, poate k ash merge doar ca sa ma uit dupa jucatori :D.
Asha ca de acum inainte, ma interesez si plec spre faculta cu o ora mai devreme de acasa ca deh, e meci si e cul sa mearga tot poporu, mai ceva ca la vot.
Ma gandesc eu ieri dupa-masa sa merg la facultate, ca deh, am promis ca din sem asta sunt silitoare, sonia se ofera sa ma lase ea cu masina ca mai apoi sa-si vada de drum. Plecam de acasa cu 20 de minute inainte, in timp util zic eu ca doar e 6 fara(seara), a venit omu de la lucru, copilu de la scoala, studentii ce mai bantuie prin orash. Ce vis frumos! In orash o nebunie, masini langa masini, in fiecare intersesctie cel putin cate un politist care incurca traficul, lume pe strada, agitatie. "Ce dracu de zi e azi?" zice sonia... raspund ca o fi Ziua Internationala a Nemuririi Sufletului, sa fumam pentru asta! Ajungem intr-un final si la mine la facultate, alerg prin curte, noroc ca aveam la parter ca pana la 3 imi rugam moartea, ajung dupa prof (hups), uit sa inchid usha, il fac sa ma puna prezenta la alta grupa concentrata fiind de uralele "oleeeee,poli poli!!!" care se auzeau de afara. Initial am crezut ca au intrat prietenii mei de la politehnica in greva ca si-au picat majoritatea examenelor, ca mai apoi sa aflu ca de fapt e meci de fotbal, mare eveniment mare, Poli-Urziceni si ca tot timisoreanul, cu mic, cu mare era la meci, super tare, sa urmareasca nishte indivizi care alearga dupa o minge si cand ajung la ea, o dau altora... ingenios sport, poate k ash merge doar ca sa ma uit dupa jucatori :D.
Asha ca de acum inainte, ma interesez si plec spre faculta cu o ora mai devreme de acasa ca deh, e meci si e cul sa mearga tot poporu, mai ceva ca la vot.
Saturday, March 1, 2008
ne-am facut cu un tur 2
totul a inceput ca un joc... dornica de a scrie cat mai mult in jurnale si caiete aruncate pe birou, s-a gandit sa-si faca blog... si s-a pus sa scrie, mult si captivant, poveshti din viatza noastra, a tuturor, povesti din propria-i experientza, povesti de departe... ne-a convins si pe noi sa facem asta, sa ne publicam poveshtile si poate ca unii o fac... s-a inscris la roblogfest, cu mic, cu mare am votat-o si a fost calificata printre primii 20 cu toate cele 3 categorii la turul 2 si acum ne punem s-o votam din nou :D... mai avem cam 11 zile, deci si un copil nascut azi o poate vota linishtit... go, zappy a.k.a Thaughts of a teenage drama queen!!!
pt a vota: http://roblogfest.ro
multumim anticipat! :D
pt a vota: http://roblogfest.ro
multumim anticipat! :D
Sunday, February 24, 2008
modalitati de abordare...
Eu am o problema... nu foarte mare, dar exista. Nu suport persoanele kre se baga in seama pe strada, care au chef de comentat sau de agatzat. Cred ca de la mare mi se trage trauma, pe vremea cand mergeam pe strada si se gasea cate un deshtept kre sa zica "papusha, nu stii la ce ora incepe ploaia?" sau chiar "nu te uita la mine, azi nu am chef sa fiu agatat"... astia chiar cred ca o sa ne oprim sa le dam explicatii sau o sa ne uitam la cer dupa nori si sa calculam viteza vantului si alte cele? Sau altii mai deshtepti, la semafor, in mashina lor mega tare cu minunatul tub de bas din care urla maneaua (fratilor, manelele nu au bas, mai bine donati banii aia copiilor orfani) incep sa claxoneze sau sa urle dupa cate o "pepusha"... sa fim seriosi, chiar le trece prin cap ca domnishoara va fi flatata si se va urca cu ei in mashina sau le va arunca o carte de vizita pe geam? Am inteles ca exista tot felu' de oameni, care mai de care mai speciali in felul lor, dar totul are o limita. Aseara mergeam pe unirii, gatita frumos pt o seara in club si cum la mine deja e vara, eram incaltzata intr-o pereche de pantofi decupatzi in fatza si vorbeam la telefon. Si trec pe langa un dobitoc kre imi zice "domnisoara, vezi ca esti descultza!"... "descultza-i buna-ta, manca-ti acolo kebabu si taci din gura" ma gandeam sa-i spun, dar la cat de finutz parea, presimt ca ma si trezeam cu o palma peste cap de nu imi mai trebuia alcool toata seara... i-am zis doar un "nu-s descultza" si mi-am vazut de convorbire in continuare... n-ai ce sa faci, traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul :D
Wednesday, February 20, 2008
Road trip to Pandorf sau cum sa fii mai obosit ca dupa o zi de sapa :))
Marti
3:30 a.m.: ar fi o idee foarte buna sa sting compu si sa dorm, ma pun in pat, ma foiesc ca o gaina care isi cauta cuibu
6:30 a.m.: "hai ralu trezeshte-te ca sa fii gata pe cand plecati!" imi zice mama in timp ce imi aprinde becul de la camera si incepe a povesti pana ma enervez si ma ridic din pat... cam atat am dormit o noapte inainte plecarii la pandorf... pe drum, veselie mare, eu cu sandra repetam frenetic "ne luam multe multe multeeee" spre deliciul baietilor care vorbeau in acelashi timp despre masini... la prima vama, nenea vameshu era prea ocupat cu povestirea pe care i-o spunea unui alt coleg pt a ne verifica buletinele, ce daca puteam fi dati in urmarire generala, el avea un banc de zis ... nici un stres, soare pe drum, zi calduroasa, ajungem in budapesta - first stop tot la un outlet asemanator celui din pandorf, am mai fumat 2 tzigari ca ajunsesem prea repede si nu era deschis inca nici un magazin... terminam acolo,plecam spre pandorf in timp ce eu si sandra cantam "noi ne-aicea nu plecam,nu plecam acasa pana nu ne cumparam MULTE MULTE MULTEEE", ajungem, fugim la mango, paradis feminin, dam o tura peste tot, dupa vreo 5 ore umblam ca nishte zombie... toti 4... nemancati de vreo 7 ore, cu multe multe multeee pungi cu minunatele cumparaturi trase dupa noi am decis ca ce e prea mult strica, deja leshinam dk nu mancam ceva sau daca nu stateam jos mult mult mult ... si am ajuns in arad la ora 2 si imi era atat de somn incat nu am putut adormi... si acum ma mishc putin cam in reluare ca am o febra musculara sora cu moartea, eu fiind ceva mai leguma de felul meu dar sunt fericita ca mi-am luat multe multe multeeee pt ca o fata nu are niciodata destule haine, nici macar atunci cand nu mai au loc in dulap :))
3:30 a.m.: ar fi o idee foarte buna sa sting compu si sa dorm, ma pun in pat, ma foiesc ca o gaina care isi cauta cuibu
6:30 a.m.: "hai ralu trezeshte-te ca sa fii gata pe cand plecati!" imi zice mama in timp ce imi aprinde becul de la camera si incepe a povesti pana ma enervez si ma ridic din pat... cam atat am dormit o noapte inainte plecarii la pandorf... pe drum, veselie mare, eu cu sandra repetam frenetic "ne luam multe multe multeeee" spre deliciul baietilor care vorbeau in acelashi timp despre masini... la prima vama, nenea vameshu era prea ocupat cu povestirea pe care i-o spunea unui alt coleg pt a ne verifica buletinele, ce daca puteam fi dati in urmarire generala, el avea un banc de zis ... nici un stres, soare pe drum, zi calduroasa, ajungem in budapesta - first stop tot la un outlet asemanator celui din pandorf, am mai fumat 2 tzigari ca ajunsesem prea repede si nu era deschis inca nici un magazin... terminam acolo,plecam spre pandorf in timp ce eu si sandra cantam "noi ne-aicea nu plecam,nu plecam acasa pana nu ne cumparam MULTE MULTE MULTEEE", ajungem, fugim la mango, paradis feminin, dam o tura peste tot, dupa vreo 5 ore umblam ca nishte zombie... toti 4... nemancati de vreo 7 ore, cu multe multe multeee pungi cu minunatele cumparaturi trase dupa noi am decis ca ce e prea mult strica, deja leshinam dk nu mancam ceva sau daca nu stateam jos mult mult mult ... si am ajuns in arad la ora 2 si imi era atat de somn incat nu am putut adormi... si acum ma mishc putin cam in reluare ca am o febra musculara sora cu moartea, eu fiind ceva mai leguma de felul meu dar sunt fericita ca mi-am luat multe multe multeeee pt ca o fata nu are niciodata destule haine, nici macar atunci cand nu mai au loc in dulap :))
Monday, February 18, 2008
va rup picioarele!!!
dupa trauma cu lipsa internetului, de parca asta nu ar fi fost de ajuns , mi s-a intamplat ceva si mai si... de obicei cand plec in orash imi pun status "out" si imi vad de treburile mele, asta evident din cauza lenii de a mai stinge compu si de a-l aprinde cand ma intorc acasa... aseara repet povestea, plec in orash si ma intorc si eu la o ora rezonabila acasa ( asta dupa ce ca nu am putut sa inchid poarta ca ieri s-a gandit tata sa intre cu masina in ea si apoi m-au si inchis afara din casa, lasand cheile pe dinauntru in yala) si incep sa anuntz lumea ca "i'm hooome" cand la un moment dat imi da signed out because someone is using MY ID on other computer... deci sa ne intelegem... pentru mine internetul este sfant, hi5 este sfant dar cel mai sfant dintre toate este messengerul... nu va luati de parola mea dk nu vreti sa aveti de a face cu mine... pot sa par pashnica dar cand e vb de comiterea unui sacrilegiu adresat mie, tai si rup :D... si am incercat sa ma conectez la loc, 3 secunde si se deconecta iarashi, dau sa schimb parola, mergea groaznic de greu (sau cel putin asha mi se parea mie), ma suna sandra "prodi,cu cine dracu vb de pe id-u tau ca o dat mass sa ceara credit?" , eu panicata DOAMNE DUMNEZEULE CINE STIE CE MAI ZICE!... o pun p sandra sa comunice cu respectivul, sa il intrebe ce mai face ca nu au mai vb de mult (de 10 minute de la mine din fatza portii in cazul meu :)) ) si sa-i dea nr ca ii trimite ea credit... bun si am aflat si numarul, am reusit sa schimb si parola de 2 ori ca sa se piarda pe drum, am anuntzat lumea ca "multumesc f mult, chiar nu am nevoie de credit, sunt pe abonament, mi-a spart CINEVA parola", m-am mai calmat cat de cat si m-am pus sa sun la nr respectiv pt kre persoana comitea prostia de a-mi sparge mie parola... evident ca robotul imi spune "pt a trimite un mesaj, formati nr destinatarului"... sa te bag in aia ma-tii de destinatar, sparge-ti tie parola de 20 de ori pe zi si lasa-ma pe mine in pacea mea! astfel, cu toate ca noaptea de dinainte dormisem 3 ore ca mi-a trebuit mie conference si trezit la 8 pt examenul de la 10, m-am pus sa schimb parole la tot ce mishca... si credeti-ma ca mishca multe :D
Friday, February 15, 2008
rds suge...
dupa cativa ani buni de folosire a pachetului click-net, s-au gandit ai mei parinti ca daca tot vin acasa doar in weekend, ce ar fi sa trecem la un serviciu de internet ceva mai ieftin? zis si facut, am fost anuntzata de faptul implinit intr-o seara la telefon, k deh, asha au la noi loc toate discutiile importante ca sa ne treaca supararile pana ne vedem. si vin eu acasa weekendul trecut, mirificul rds mergea, toate bune si frumoase, parca se mai incalzise si afara si tot mai multi ghiocei infloreau, cand intr-o dimineatza deschid calculatorul , rds se conecteaza dar nimic legat de internet nu mergea... eu am probleme cand nu imi merge netul, am chiar probleme foarte mari, "fac urat" cum s-ar spune, dar nu chiar la fel de urat ca si copilul acela nebun de pe youtube care da cu tastatura si urla ca nu ii merge jocul , doar ca pana acum eram obishnuita: pur si simplu sunam la info clienti indiferent de ora si ii rugam cat se poate de frumos sa imi rezolve cumva functionarea click-netului lor, chestie care nu s-a intampla de mai mult de maxim 3 ori...asha ca acuma procopsita cu rds-ul nu aveam altceva mai bun de facut decat sa ma pun sa caut prin contract numere de telefon, dar fara nici un rezultat. asha ca 2 zile am jucat sims incontinuu, mi-am dezvoltat familia, m-am bucurat de pinguinul gras pe care poti sa-l "pet" sau "shoo", am avansat cu toti membrii familiei la locul de munca, ne-am jucat cu focul de cateva ori dar tot nu am avut net... pana azi mai spre seara cand am vorbit de 2 ori cu un nenea de la rds cu o voce cat se poate de minunata ce mi-a dat el minunatele indicatii to enable my connection... si am reusit!!! si acum stau si ma bucur ca am supravietuit vreo 30 de ore fara internet si cred ca m-am indragostit de nenea de la rds (nush daca din cauza vocii sau pt ca mi-a redat accesul la lumea virtuala) :)) should i call again or not?
Wednesday, February 6, 2008
prietenii mei morti...
ca un copil constiincios ce sunt, m-am pus eu sa invatz la mate ca doar suntem in sesiune si vine examenul... iau eu frumos cursurile si seminariile trase la xerox de la colegi, pregatita de invatat teoria si exercitiile care nu ar trebui sa fie grele, ma gandeam eu din moment ce am fost la mate-fizica in liceu (ce naiva sunt, am uitat ca profa era mai mult preocupata de problemele noastre personale decat de matematica)... si incep sa citesc in timp ce cei de sus faceau karaoke sau ii ascultau pe unii ce canta extraordinar de prost si ma pun sa scriu primul curs+ seminar la care am reusit si eu sa merg din cele 13 dupa care ma ia un somn sora cu moartea (sau frate cu moartea,nush exact cum ar suna mai bine)... asha ca renuntz la scris si ma pun sa citesc... si dau de nume din ce in ce mai multe si mai dubioase, persoane care nu au avut altceva mai bun de facut decat sa scrie teoreme si criterii, persoane fara prea multe hobby-uri si fara o sotie careia sa ii faca nishte prunci... sa incepem cu Raabe-Duhamel cu criteriul lui mirific din care nu am inteles nimic, dupa parerea mea mai bine ii statea in rol de terorist atentand asupra lui Kummer, personalitate ilustra a matematicii de care nu am auzit in viatza mea pana azi si nici de criteriul lui la fel de interesant ca al teroristului ... interesanti de discutat ar mai fi cei care au impreuna cate un criteriu al carui nume e mai lung decat toata demonstratia... cred ca revin la pierdutul vremii, la facutul de clatite, la carbonizarea ciocolatei in cuptorul cu microunde, la limonada pe care o bem toata ziua de cand mara si-a descoperit un nou hobby, acela de a stoarce fructe pt a amortiza costul storcatorului noi achizitionat sau la punctul culminant pe ziua mea de ieri- prepararea unor paste :))... asha ca, stimata doamna profesoara de matematica din liceu din cauza careia m-am plafonat, sa nu va suparati pe mine dk o sa sughitzatzi de 300 de ori de zi din cauza inju...aaa...vorbelor de dulce pe care vi le adresez :D
Friday, February 1, 2008
the lalaland
Lalaland... culori, lumini, lume multa, agitatie... taram de basm in care rasetele si voiosia sunt la locul lor, prieteni din toate colturile lumii se aduna acolo pentru a-si face de cap intr-o lume a dulciurilor si jucariilor, paradisul oricarui copil mic sau mare... jocuri, haine colorate, paradis al curcubeelor si al comorilor de la capatul lor... spiridusi si zane ce implinesc neconditionat dorinte ... totul se spulbera, oameni rai vin sa perturbe linistea si sa distruga Lalalandul... acest lucru poate fi impiedicat doar prin stergerea id-ului de messenger si doar o singura persoana are puterea de a face asta ... disperare si plansete, nebunie si frica ... cam asta am visat eu azi-noapte... pana acum negam faptul ca sunt dependenta de messenger, nici prin gand nu-mi trecea ca o sa ajung sa visez ca lumea se va spulbera din cauza unui id :))... ciudat, dar totusi parca acum pot sa spun "buna, ma numesc prodi si sunt dependenta de messenger :))"... zilele trecute imi zicea un prieten "daca te intreaba cineva dk te droghezi, sa spui ca te droghezi cu messenger" =)) asta e, mai am de "tras" pana se va face un club al anonimilor ce folosesc in exces internetul :))
Tuesday, January 29, 2008
minunata sesiune
asha cum se intampla in viata unu student caruia ii e tot timpul lene sa mearga la faculta, ca deh, mai bine stai acasa si injuri vecinii de deasupra sau astepti sa iasa pui din ouale pe kre de 2 sapt tot promiti sa le arunci, vine si sesiunea... sesiune in care iei la rand toate cursurile si seminariile si te pui sa le inveti contratimp jurand ca in sesiunea urmatoare te apuci sa citeshti cel putin cate un curs pe saptamana... si cum nu zboara porcii in stol pe deasupra noastra, evident k nu vei face asta... asha ca tot in sesiune vei invata... sau, in cazul nostru vei gasi cat mai multe metode de a pierde timpul... gen "uite 3 fire de par pe jos, hai sa dau cu aspiratorul" si astfel te pui sa faci curat in toata casa, sa gatesti, sa hraneshti toti canii comunitari din cartier sau sa te gandeshti la nume pt puii care vor iesi din ouale care trebuie aruncate... cand intr-un sfarshit ai terminat cu toate activitatile mai importante, te pui sa inveti ... sau cel putin sa te uiti crucis la chestiile fantasmagorice scrise de tine (a se citi "scrise de colegii de kre te-ai tot rugat 2 sapt sa-ti dea si tie cursuri"), repetand din 2 in 2 minute "ceee?" sau "da io-mi bag picioarele"... pana in momentul in care te intinzi pe canapea, iti pui cartea pe cap si adormi :))... si cand esti intrebat ce faci, raspunzi sec "invatz" (asha invatza ieri colega de apartament, nu dau nume, spun doar ca nu e mara :)) )... era cam ora 8 aseara cand m-am hotarat sa ma pun sa invatz la microeconomie (nu de alta, dar am avut AZI examen) si dupa vreo 20 de minute de invatzat intensiv cu tot cu pauza de tzigara, plictiseala plutea deja in aer asha ca slava cerului ca avem de toate la timisoara, eu cu sonia ne-am pus sa jucam badminton in apartament... dupa care am trecut repede la volei ca sa stresam si noi vecinii de jos ca prea cuminti am fost pana acuma :)) ca asha e sesiunea :D
p.s: examenul la microeconomie il voi lua data viitoare k azi nu am fost in stare :D
Tuesday, January 22, 2008
cum te ajuta vecinii sa iti dezvolti noi hobby-uri :->
ciudat, dar the ugly smoking guy sta in casa de cateva zile... o fi racit de la atata stat p geam sau mi-o fi citit postu despre el...
...avand ghinionul de a sta la etajul 3 al unui bloc din CARTON si pentru ca deasupra noastra nu se afla un pod bantuit de fantome, avem vecini si sus... dar nu orice fel de vecini... nu, nu au venit cu prajitura la noi la usha cand ne-am mutat, deci nu sunt vecinii ideali... familia addams cum ne place noi sa o numim e formata dintr-un tata care arata ca un detinut, chel si fioros care nu pare sa aiba vreun loc de munca din moment ce toata ziua urla la copil... copilul also called GODZILLA pare un ingeras blodutz de vreo 4-5 anishori care alearga toaaaaata ziua prin casa, dintr-o camera in alta, se da cu rolele in apartament, alearga din nou, alearga si mai mult si urla cat il tin plamanii... mama si bunica nu sunt personaje principale ale acestei povestiri, dat fiind faptul ca nu prea se aud, doar bunica mai horcaie noaptea atat de tare incat nu pot sa adorm sau mama ii mai zice din cand in cand tatalui"nu mai pizdi copilu'"... un alt personaj ar putea fi numit rotweillerul familiei, o minunatie de catel care pe timp de noapte are abilitatea de a muta mobila prin apartament si e ceva mai fioros ca tatal delicvent ...tatal delicvent a spart timp de cateva zile bune peretii apartamentului astfel incat nici daca urlam nu ne puteam intelege omeneshte si a oprit toata coloana de apa calda din bloc ... apoi a vrut sa il lasam la noi in apartament sa mai sparga si aici ca deh, vorba aia "platesc eu reparatiile" si ne-a anuntzat ca micutzul ingerash alearga pe banii lui, asha ca sa nu mai comentam noi ce 8-9 care stam in apartament... mai nou s-ar parea ca si-au facut pista de bowling in apartament si ca ingerashul a primit de la Moshu niste papucei de lemn la ce zgomote se aud de sus... asha ca este distractiv rau la noi in sesiune... dar azi am descoperit ceva nou : o minge de volei in apartament cu care de vreo jumate de ora sonia da frenetic in tavan neavand chef sa invete la biologie (a se citi "fiindca nu poate sa invete din cauza tropaielilor si a televizorului dat la maxim")...
cam atat cu vecinii de la timisoara, ar mai fi unu vis-a-vis care se plimba in chiloti prin casa da e nesemnificativ fata de ceilalti...cand descoperim altii noi vom fi de-a dreptul incantate :))
...avand ghinionul de a sta la etajul 3 al unui bloc din CARTON si pentru ca deasupra noastra nu se afla un pod bantuit de fantome, avem vecini si sus... dar nu orice fel de vecini... nu, nu au venit cu prajitura la noi la usha cand ne-am mutat, deci nu sunt vecinii ideali... familia addams cum ne place noi sa o numim e formata dintr-un tata care arata ca un detinut, chel si fioros care nu pare sa aiba vreun loc de munca din moment ce toata ziua urla la copil... copilul also called GODZILLA pare un ingeras blodutz de vreo 4-5 anishori care alearga toaaaaata ziua prin casa, dintr-o camera in alta, se da cu rolele in apartament, alearga din nou, alearga si mai mult si urla cat il tin plamanii... mama si bunica nu sunt personaje principale ale acestei povestiri, dat fiind faptul ca nu prea se aud, doar bunica mai horcaie noaptea atat de tare incat nu pot sa adorm sau mama ii mai zice din cand in cand tatalui"nu mai pizdi copilu'"... un alt personaj ar putea fi numit rotweillerul familiei, o minunatie de catel care pe timp de noapte are abilitatea de a muta mobila prin apartament si e ceva mai fioros ca tatal delicvent ...tatal delicvent a spart timp de cateva zile bune peretii apartamentului astfel incat nici daca urlam nu ne puteam intelege omeneshte si a oprit toata coloana de apa calda din bloc ... apoi a vrut sa il lasam la noi in apartament sa mai sparga si aici ca deh, vorba aia "platesc eu reparatiile" si ne-a anuntzat ca micutzul ingerash alearga pe banii lui, asha ca sa nu mai comentam noi ce 8-9 care stam in apartament... mai nou s-ar parea ca si-au facut pista de bowling in apartament si ca ingerashul a primit de la Moshu niste papucei de lemn la ce zgomote se aud de sus... asha ca este distractiv rau la noi in sesiune... dar azi am descoperit ceva nou : o minge de volei in apartament cu care de vreo jumate de ora sonia da frenetic in tavan neavand chef sa invete la biologie (a se citi "fiindca nu poate sa invete din cauza tropaielilor si a televizorului dat la maxim")...
cam atat cu vecinii de la timisoara, ar mai fi unu vis-a-vis care se plimba in chiloti prin casa da e nesemnificativ fata de ceilalti...cand descoperim altii noi vom fi de-a dreptul incantate :))
Thursday, January 17, 2008
the ugly smoking guy :))
hmm, l-am redescoperit... credeam ca s-a mutat sau si-a gasit de lucru, dar nu, a revenit la hobby-ul lui de alta data :P
the ugly smoking guy e vecinul de la blocul de vis-a-vis de la etajul 4 pe care vrei, nu vrei, nu ai cum sa-l ratezi pt ca pur si simplu toata ziua sta pe geam... si spioneaza... sau fumeaza
cel mai activ e vara cand, la orice ora din noapte ai iesi p balcon, el e acolo... si sta... probabil ca asteapta un semn divin, pt ca nu se poate numi peisaj minunat ceea ce vede el pe geam... spatele billei sau 2-3 masini care mai trec printre blocuri...poate pur si simplu fumeaza
vara trecuta am venit de cateva ori la timisoara sa ne party, si cum se lasa seara, era prezent la spionat si ramanea acolo pana ce ne intorceam din club... nu conta ora, el era acolo... asha ca la un moment dat am inceput sa facem diferite scenarii in legatura cu ce ar cauta acolo, ajungand chiar la "mha, poate e mort si il pune familia in geam ca sa il vada postasu si sa ii mai aduca pensia"...
pentru o perioada a disparut, deja ne simteam in siguratza, pentru ca e chiar creepy sa shtii ca cineva iti monitorizeaza toate miscarile, mai ales ca perdeluta noastra din living e ca si cum nu ar fi :)) dar a reaparut, probabil pt ca s-a mai incalzit afara;)
din lipsa de ocupatie, mara a facut legatura cu un episod din friends knd Phoebe isi amintea cum in urma cu 3 ani "the cute naked guy" was starting to gain weight, devenind astfel "the fat naked guy" , al nostru poate se transforma in prince charming pana peste 3 ani :))
...cam asta e povestea lui, ma duc la tzigara pe balcon unde nu o sa ma simt singura pt k mai mult ca sigur e deja afara pe geam :D
the ugly smoking guy e vecinul de la blocul de vis-a-vis de la etajul 4 pe care vrei, nu vrei, nu ai cum sa-l ratezi pt ca pur si simplu toata ziua sta pe geam... si spioneaza... sau fumeaza
cel mai activ e vara cand, la orice ora din noapte ai iesi p balcon, el e acolo... si sta... probabil ca asteapta un semn divin, pt ca nu se poate numi peisaj minunat ceea ce vede el pe geam... spatele billei sau 2-3 masini care mai trec printre blocuri...poate pur si simplu fumeaza
vara trecuta am venit de cateva ori la timisoara sa ne party, si cum se lasa seara, era prezent la spionat si ramanea acolo pana ce ne intorceam din club... nu conta ora, el era acolo... asha ca la un moment dat am inceput sa facem diferite scenarii in legatura cu ce ar cauta acolo, ajungand chiar la "mha, poate e mort si il pune familia in geam ca sa il vada postasu si sa ii mai aduca pensia"...
pentru o perioada a disparut, deja ne simteam in siguratza, pentru ca e chiar creepy sa shtii ca cineva iti monitorizeaza toate miscarile, mai ales ca perdeluta noastra din living e ca si cum nu ar fi :)) dar a reaparut, probabil pt ca s-a mai incalzit afara;)
din lipsa de ocupatie, mara a facut legatura cu un episod din friends knd Phoebe isi amintea cum in urma cu 3 ani "the cute naked guy" was starting to gain weight, devenind astfel "the fat naked guy" , al nostru poate se transforma in prince charming pana peste 3 ani :))
...cam asta e povestea lui, ma duc la tzigara pe balcon unde nu o sa ma simt singura pt k mai mult ca sigur e deja afara pe geam :D
Monday, January 14, 2008
e luni din nou
...e luni din nou si eu cant: "i've touched the sky because of you \:d/" noua mea melodie obsedanta... asta ascult de cateva zile bune si toata lumea ma intreaba cine e acel "you" who made me touch the sky... well, nu exista asha cum nici nu m-am tuns desi asha se vede in poza de la avatar :))...
...e luni din nou, o noua saptamana, ultima inainte de sesiune si toti ne plangem kt avem de invatzat... va trece si asta si vor veni ele altele mai rele ;;)
...e luni din nou, o noua saptamana la timisoara... chiar ma gandeam aseara: de ce in fiecare duminica, o data cu trezirea si dulcea mahmureala intervine si starea de nervozitate, gandul cicalitor de a te intoarce de unde ai plecat acum 2 zile? poate pt k acasa u are always having fun, going out si toate cele... pe cand dincolo ce e? faculta si oboseala de dupa (sa nu exageram acuma,chiar nu ma duc atat de des la faculta incat sa ma fi saturat de ea :D)... dar nu stiu cum se face, odata intrata in apartament cu fetele, incepe sa dispara orice stare de nervozitate si intervine feelingul de "in sfarshit ne-am intors acasa"...
...e luni din nou, si mie iar mi-e lene, mi-e foame si astept sa se dezghetze painea ca mara a mancat-o toata p cealalta (toata cata mai era adica) si ash fuma o tzigara dar cum ziceam, mi-e lene...
...e luni din nou, e luni si e bine :)
...e luni din nou, o noua saptamana, ultima inainte de sesiune si toti ne plangem kt avem de invatzat... va trece si asta si vor veni ele altele mai rele ;;)
...e luni din nou, o noua saptamana la timisoara... chiar ma gandeam aseara: de ce in fiecare duminica, o data cu trezirea si dulcea mahmureala intervine si starea de nervozitate, gandul cicalitor de a te intoarce de unde ai plecat acum 2 zile? poate pt k acasa u are always having fun, going out si toate cele... pe cand dincolo ce e? faculta si oboseala de dupa (sa nu exageram acuma,chiar nu ma duc atat de des la faculta incat sa ma fi saturat de ea :D)... dar nu stiu cum se face, odata intrata in apartament cu fetele, incepe sa dispara orice stare de nervozitate si intervine feelingul de "in sfarshit ne-am intors acasa"...
...e luni din nou, si mie iar mi-e lene, mi-e foame si astept sa se dezghetze painea ca mara a mancat-o toata p cealalta (toata cata mai era adica) si ash fuma o tzigara dar cum ziceam, mi-e lene...
...e luni din nou, e luni si e bine :)
Wednesday, January 9, 2008
new day...
new day, new post (sau mai bine zis new evening k ziua de azi nu prea am simtit-o :D)
...aseara aveam de gand sa scriu un post intitulat "cum sa faci sa te urasca prietenele baietilor cu care te intelegi bine in 10 pashi simpli", asta asha casa continuam traditia cu cei 10 pashi simpli, dar am zis ca totusi nu sunt 10 pashi, tot ce trebuie sa faci este sa be friendly si comunicativa... si gata, totul e rezolvat... chiar daca vorbeshti numai p net cu tipu respectiv, evident k esti o amenintzare pt relatia ideala pe care o au acestia, like evident k o sa o lase pt tine care reprezinti doar nishte cuvinte p un ecran :))... in fine, sa o lasam balta k nu asta e important ;)
...9 ianuarie, zi insorita in timisoara, trezirea pe la 12 (atat a mea cat si a soniei kre se presupune ca lucreaza de la 8 =)) ) si apoi munca de convingere p kre tre sa o duci ca sa iasa sonia din casa pt k pur si simplu nu vrea asta, avand "a bad hair day"
...drumul spre faculta, the fresh air, gandul la colocviul de la engleza de la ora 6 ;))... seminarul de drept kre in mod surprinzator, azi a fost chiar amuzant k avea profa chef de dume (probabil ca nu era mahmura de aseara din CCCP), chiulul de la seminarul de mate cu profa fara personalitate (adik o cafea,doua prin complex):))... colocviul la engleza la nivel de gradi (aprox) de la care am ieshit prima fiind ceva cam enervata de intrebarile colegilor "doamna,cum se spune linii?" sau "doamna, cum se scrie abroad?"
...drumul spre casa(slava cerului k a fost sonia marinimoasa si a venit dupa mine), aprovizionarea cu tzigari si inventarea unui nou fel de manacare... cam in asta consta ziua de azi...
...de fapt, nu e gata, astept o surpriza din partea "unei prietene", dar intarzie sa apara... pacat, chiar imi doream sa fiu din nou la ignore =))
good night, everyone :p
...aseara aveam de gand sa scriu un post intitulat "cum sa faci sa te urasca prietenele baietilor cu care te intelegi bine in 10 pashi simpli", asta asha casa continuam traditia cu cei 10 pashi simpli, dar am zis ca totusi nu sunt 10 pashi, tot ce trebuie sa faci este sa be friendly si comunicativa... si gata, totul e rezolvat... chiar daca vorbeshti numai p net cu tipu respectiv, evident k esti o amenintzare pt relatia ideala pe care o au acestia, like evident k o sa o lase pt tine care reprezinti doar nishte cuvinte p un ecran :))... in fine, sa o lasam balta k nu asta e important ;)
...9 ianuarie, zi insorita in timisoara, trezirea pe la 12 (atat a mea cat si a soniei kre se presupune ca lucreaza de la 8 =)) ) si apoi munca de convingere p kre tre sa o duci ca sa iasa sonia din casa pt k pur si simplu nu vrea asta, avand "a bad hair day"
...drumul spre faculta, the fresh air, gandul la colocviul de la engleza de la ora 6 ;))... seminarul de drept kre in mod surprinzator, azi a fost chiar amuzant k avea profa chef de dume (probabil ca nu era mahmura de aseara din CCCP), chiulul de la seminarul de mate cu profa fara personalitate (adik o cafea,doua prin complex):))... colocviul la engleza la nivel de gradi (aprox) de la care am ieshit prima fiind ceva cam enervata de intrebarile colegilor "doamna,cum se spune linii?" sau "doamna, cum se scrie abroad?"
...drumul spre casa(slava cerului k a fost sonia marinimoasa si a venit dupa mine), aprovizionarea cu tzigari si inventarea unui nou fel de manacare... cam in asta consta ziua de azi...
...de fapt, nu e gata, astept o surpriza din partea "unei prietene", dar intarzie sa apara... pacat, chiar imi doream sa fiu din nou la ignore =))
good night, everyone :p
Tuesday, January 8, 2008
oh i am so tired...
dear blog,
i need to sleeeeeep for a whole month :))... si de data asta chiar nu glumesc, nush cum se face, dar am impresia ca nu am mai dormit ca un om normal de dinainte de bac... adik de un secol jumate... de fapt, nu ma simt asha chiar tot timpul, ci doar in zilele de mahmureala si in alea in care ma trezesc devreme, cum ar fi azi de exemplu... nu asta aveam de gand, dar aseara chiar nu imi era somn asha k am stat la poveshti pana pe la 4-5 dimineatza cu oaspetele care a innoptat la noi(da, de ciokanel e vorba :D) si nici macar atunci nu am reusit sa adorm k aveam un milion de ganduri kre imi treceau prin minte, asha ca atunci cand a sunat alarma, pe la 8:30 imi venea sa arunc cu telefonu' p geam... dar totusi m-am trezit, mai bleaga ca niciodata, mi-am facut cafeaua si m-am pregatit de mers la faculta, m-am cam lungit cu pregateala asta k am plecat de acasa cam tarziu pentru a merge p jos, asha k mai mult am alergat ca sa aflu ca nu facem informatica de la 10 :))... astfel am zacut la o alta cafea intr-un birt cu un coleg si apoi ne-am tarat inspre faculta unde colegii ne-au intampinat cu datele examenelor din sesiune, chiar de asta aveam nevoie intr-o zi asha speciala :))... in cele din urma m-am intors acasa p jos si am facut si cumparaturile de la billa... asha k acum ma simt mai obosita ca niciodata si am aflat k nu doar eu am avut o noapte cu somn aiurea, ci si mara e cam tulburata k nu a reusit sa doarma aproape deloc (vreo problema de-a sagetatorilor sau pur si simplu nimeni nu a reusit sa doarma?):)) iar acum se cere o masa copioasa si un somn ushor :D (crek renuntz la faculta in favoarea somnului :)) )
i need to sleeeeeep for a whole month :))... si de data asta chiar nu glumesc, nush cum se face, dar am impresia ca nu am mai dormit ca un om normal de dinainte de bac... adik de un secol jumate... de fapt, nu ma simt asha chiar tot timpul, ci doar in zilele de mahmureala si in alea in care ma trezesc devreme, cum ar fi azi de exemplu... nu asta aveam de gand, dar aseara chiar nu imi era somn asha k am stat la poveshti pana pe la 4-5 dimineatza cu oaspetele care a innoptat la noi(da, de ciokanel e vorba :D) si nici macar atunci nu am reusit sa adorm k aveam un milion de ganduri kre imi treceau prin minte, asha ca atunci cand a sunat alarma, pe la 8:30 imi venea sa arunc cu telefonu' p geam... dar totusi m-am trezit, mai bleaga ca niciodata, mi-am facut cafeaua si m-am pregatit de mers la faculta, m-am cam lungit cu pregateala asta k am plecat de acasa cam tarziu pentru a merge p jos, asha k mai mult am alergat ca sa aflu ca nu facem informatica de la 10 :))... astfel am zacut la o alta cafea intr-un birt cu un coleg si apoi ne-am tarat inspre faculta unde colegii ne-au intampinat cu datele examenelor din sesiune, chiar de asta aveam nevoie intr-o zi asha speciala :))... in cele din urma m-am intors acasa p jos si am facut si cumparaturile de la billa... asha k acum ma simt mai obosita ca niciodata si am aflat k nu doar eu am avut o noapte cu somn aiurea, ci si mara e cam tulburata k nu a reusit sa doarma aproape deloc (vreo problema de-a sagetatorilor sau pur si simplu nimeni nu a reusit sa doarma?):)) iar acum se cere o masa copioasa si un somn ushor :D (crek renuntz la faculta in favoarea somnului :)) )
Monday, January 7, 2008
here we go again...
Girly Hi5 Comments & Cool Hi5 Comments
damn...iar e gata vacantza, parca numa ce veniseram cu totii la timisoara sa bem in cinstea mea in primul weekend...parca numa ce ne intalniseram cu totii in smart, noi cei veshnic acasa si cei veniti de departe de tot, asha, k in vremurile bune de liceu, ca sa nu mai zic de cadourile de Craciun pe care le deschideam toate cu atata bucurie... wow, damn chiar k timpul trece repede when you're having fun :D
cu toate astea, i had the time of my life vacantza asta...poate pt k nu prea am stat p acasa, ne-am party a lot si toate cele ...
eh, si ieri ne-am intors la timi, here we go again, same old,same old... dar nu ma plang, i like it here... imi place sa ma trezesc dimineatza si sa le vad p fetele mele kre zumzaie dintr-o parte intr-alta a apartamentului dupa o tzigara... sa merg ca un zombie pana la expresso si sa ma rog d ele sa ma astepte si p mine pana e gata cafeaua... sa ii uram soniei in cor "o zis buna la job, sa iti treaca repedeeee :* "... sa ma intind cu mara la poveshti nemuritoare... sa intru pe net sa aflu ce se mai intampla prin capitala noastra draga si cum e sa sa te "plimbi" prin bucureshti... discutiile cu simonelu despre "ce-ar fi fost daca" sau "daca ash putea da timpul inapoi" sau planificarea vizitei mele din februarie (asta dk trec cu bine de sesiune :-" )... plimbatul zilnic pana la billa (se practica mersul la billa si e ca si cum ai spune "vin imd, ma duc pana in camera"=)) )... imi place sa vina lume in vizita, sa fie nebunie, sa doarma multi la noi, sa iesim pe balcon sa fumam, sa povestim, sa radem de tampeniile facute...
i simply like it ...
:* luv ya all
Sunday, January 6, 2008
urasc...
...urasc timpul kre trece fara ca macar sa-i pese de ceea ce lasa in urma... pur si simplu clipele zboara si iar revenim la chestiile pe care le-am lasat in urma... sau totul se schimba inevitabil
...intr-o secunda toate visele ti se duc p apa sambetei fara ca macar sa mai poti face ceva...se spune ca timpul le vindeca p toate, pe cand timpul doar fura tot ce ai mai pretios
...cu ce drept? asta nu vom afla niciodata
... de ce? pentru k asta e rostul vietii
... ce avem de facut? sa ne prefacem ca nu se intampla nimik... asta e singura solutie pt o viatza fericita: o lume imaginara in care toate se intampla asha cum ti-ai dorit
... fara dezamagiri, fara durere
...oricum... totul se intampla cu un motiv: nothing ever comes for free :D
Subscribe to:
Posts (Atom)
