Cine n-are batrani... n-are

Niciodata nu am inteles zicala cu "cine n-are batrani, sa-si cumpere". Cine si-ar dori batrani?
Cred ca mi se trage de la faptul ca in mai putin de o luna implinesc 21 de ani. Nu vreau sa imbatranesc, nu vreau sa fiu o povara. Poate ca simt asta pentru ca ai mei nu sunt in relatii prea apropiate cu mamele lor, fiind crescuti de catre bunici. Cu toate ca ne-am promis, noi cei din grupul vesel ca la batranete ne vom aduna tot in smart, vom sta tot la aceleasi mese si vom croseta ciorapei pentru nepotei, ca nu vom mai vorbi despre toale si masini, ci despre ce vieti frumoase am avut, parca totusi nu imi vine. Mai ales ca, de cand ma stiu, eu zic ca nu vreau sa traiesc mult pentru ca nu vreau sa ma vad imbatranind.
Am auzit tot felul de povesti cu batrani, care mai de care mai apropiati de senilitate, persoane care lasate singure ies pe hol si incearca sa intre in apartamentele vecinilor sau care au impresia ca aud tot felul de zgomote de petrecere de sus si cheama politia.
Noi avem noroc, batranica din apartamentul de sub noi, nu are nimic de comentat. Chiar daca noua ni se pare ca e putin speciala, cand imi spune ca merge acasa si ea de fapt se indreapta spre o cu totul alta directie, sau cand imi povesteste de eleva ei care vorbeste foarte urat, dar care nu este chiar eleva ei, sau cand se cearta cu personajele imaginare de la ea din casa care ii scot hainele din dulap, de o auzim din baie. Sau poate ni se pare noua.
Si totusi, unii chiar au nevoie de ajutor specializat. Din pacate acest lucru e cam imposibil la noi in tarisoara.
Si totusi, daca "cine n-are batrani, sa-si cumpere" se refera la "faceti fericit un batran si nu-l lasati sa fie singur"?

O zi de vara pana seara

Sunt Sagetator, sunt nascuta in decembrie, de unde automat rezulta ca iarna e anotimpul meu preferat. Nu stiu de unde pana unde, iarna imi place doar privita de la fereastra. In schimb, vara o savurez prin toti porii, imi plac serile de vara petrecute intr-o plimbare luuunga prin oras, serile de vara impreuna cu prietenii adunati toti in jurul unei mese, la o poveste, la o tigara.
Vara asta parca e mai speciala, parca nu mai e la fel. Am mai scazut in numar, multi si-au urmat drumul si au ramas in orashul adoptiv, altii s-au sustras subtil, incetul cu incetul sau dupa cateva intrigi, au hotarat ca le e mai bine in alta parte. A venit lume noua, s-au adaptat binisor grupului nostru vesel, dar parca mi-e dor. Si e ciudat.
Parca ne-am schimbat. Poate in bine. Poate am crescut. Si totusi, e ceva nou. Si e ciudat.

Insomnia

Nu pot sa dorm. Nu beau cola, nu beau cafea, dar nu pot sa dorm noaptea, asa ca dorm de dupa-masa cate 2 ore. Adorm in cel mai bun caz pe la 5 si daca cumva am examen a doua zi, ma trezesc din ora in ora sa vad cat e ceasul. Nu pot sa dorm si astfel imi trec prin cap tot felul de ganduri, care mai de care mai tampite.
Visez. Visez tampenii mai mari ca mine, visez ca m-am apucat de condus masina unui prieten din timisoara si conduc de pe scaunul din dreapta pt ca inca nu m-am obisnuit sa ma urc pe partea stanga. Conduc si trebuie sa-mi salvez prietenii care sunt in desert si nu au apa, visez ca ma opresc la OMV sa cumpar apa si cand ies nu-mi mai recunosc masina, aceeasi masina a prietenului, pentru ca intre timp parcarea s-a umplut si eu niciodata nu am fost pasionata de masini, deci nu stiu ce conduc. Plang, plang amarnic pentru ca prietenii mei nu au apa si vor muri si eu nu-mi gasesc masina. Cand o gasesc, urc in partea stanga si ajung la pedale, dar nu stiu care e frana. Trebuie sa ma opresc la semafor dar nu stiu care e frana... accident, am murit... ma trezesc speriata.
Imi amintesc. Imi amintesc cu drag de acu un an, cand am avut festivitatea, banchetul si alte nopti nedormite care au urmat dupa aceea. Mi-am amintit de toate gafele facut e atat de mine, cat si de ceilalti din jurul meu si radeam de una singura in noapte. Imi amintesc de toate chefurile, de toate noptile nedormite, de pregatirile de dinainte, de mare.
Ma gandesc la examene... mi'e ciuda, urasc sesiunea, vreau vara, vreau sa nu imi pese de nimik, sa pierd vremea aiurea, sa ajung sa ma plictisesc. Ma gandesc ca nu pot sa ma gandesc sa invatz... nu-mi sta capul acolo, chiar daca ma mut in cel mai linistit coltz al casei, chiar daca nu exista nici un element care sa ma distraga, mintea o ia razna. Ma gandesc doar la weekend, la vara ... la vacantza.
Asa-mi petrec eu noptile, in timp ce ascult muzica si ma rog sa adorm cat mai repede, in timp ce imi pun o perna pe cap sa nu ma mai bata lumina de la Billa in ochi, in timp ce... vreau sa dorm.

E sarbatoare

Bun, recunosc. S-ar cam zice ca sunt o pacatoasa pentru ca nu am fost la Inviere. Mie personal chestia asta cu mersul la Inviere sau la biserica in general mi se pare ca un fel de facut al prezentei... poate ca nu e asa, dar parca prea te intreaba toata lumea "aaaai fost?", la fel cum cei care tin post se lauda indelung pe tema asta... poate ca in acest moment mica mea asezare de pitici de pe creier e intr-un moment de rascoala, dar daca vrei ca faci un lucru pentru linistea spirituala, pastreaza-l pentru tine.
Am hotarat ca nu merg la Inviere din 2 motive: primul- dupa venirea de la biserica, luarea de lumina si implinirea spirituala, ne apucam de baut si apoi mergeam in club, chestie care nu prea mi se pare ca ar fi potrivita, dar cum noi nu ratam nici o seara de sambata, ca sunt putine alea in care ne reunim cu totii si facem concurs care bea mai mult si isi aminteste car mai multe a doua zi, si al doilea- Zappy e catolica, nu avea ce face intre timp si alte cele. Personal, pentru pacea mea interioara, prefer sa cred ca alegerea mea a fost cea buna, presupun ca prea m-ash fi simtit vinovata sa ma petrec, nu ca nu asta ar fi facut toata lumea.
E sarbatoare... e sarbatoare si se simte, orasul e gol, doar cateva fetze cunoscute bantuie prin baruri in cautare de companie, baruri care chiar nu inteleg de ce se inchid toate la o ora care te obliga sa mergi acasa sau sa te aduni in fatza primariei pentru a-ti continua poveshtile. Sau sa mergi intr-o benzinarie, slava cerului ca alea sunt non-stop, macar au mese, mai ciudat ar fi sa stai printre rafturi, cat mai aproape de pericolul producerii unei explozii, servit de unul care dupa ce stoarce pacura pune mana la tine pe sandwich:))...
Se cere un somn bun dupa o zi de semi mahmureala si o seara a reintalnirii... se cere sa fim mai buni!

Forbidden is more attractive

Sunt un copil rasfatzat, nu pot spune ca mi-am dorit ceva si nu am avut, chiar daca nu in acel moment, dar a meritat asteptarea. Fiind the only child, ai mei m-au plasat intr-un fel de glob se sticla ca sa nu se atinga nimic de pretiosul copil, de aceea si acum vad viatza printr-un fel de val roz si ma prefac ca lucrurile rele nu exista.
Chiar am fost un copil cuminte, razvratirea, daca o putem numi asha a avut loc mult mai tarziu decat la cei din generatia mea, chiar si iesitul in baruri si cluburi a fost cam intarziat. Nu din cauza ca nu am avut voie, ci pentru ca nu ma atragea. Dupa putina munca de convingere, a inceput chiar sa imi placa si tot timpul asteptam weekendul ca pe ceva sfant, facand planuri cu Zappy incepanad de lunea de dinainte, pregatind outfitul si ora de plecare.
Zilele trecute eram in Komodo, locul nostru preferat de baut cafea din TM cu niste prieteni cand ne-am dat seama ca totul era mai frumos cand era interzis. Nu de putine ori in liceu am plecat de acasa zicand ca dormim la cine stie ce prietena pentru a veni la timisoara la cate un party si de fiecare data strangeam ultimii marunti pe care ii mai aveam pentru a ne face veacul macar o ora in Komodo. Sau pur si simplu ziceam ca avem proiecte de facut si ca dormim la aceeasi prietena pentru a putea merge in club chiar si pentru o ora, doua , cat ne dadea mamica din acea seara voie.
Doamne, chiar era raiul pe pamant, imi aduc aminte cand am fumat prima tigara ca mai apoi sa ne apucam toate de fumat, cat de frica imi era sa nu afle ai mei, care s-au prins pana la urma si mi-au zis ca e alegerea mea, la fel si cu nelipsitul alcool :D.
Ma intreb daca vom mai simti euforia adolescentei vreodata, daca ne mai poate interzice cineva ceva doar pentru a-l face mai atractiv...

urasc...

Hate Emo Comments Myspace

...urasc timpul kre trece fara ca macar sa-i pese de ceea ce lasa in urma... pur si simplu clipele zboara si iar revenim la chestiile pe care le-am lasat in urma... sau totul se schimba inevitabil
...intr-o secunda toate visele ti se duc p apa sambetei fara ca macar sa mai poti face ceva...se spune ca timpul le vindeca p toate, pe cand timpul doar fura tot ce ai mai pretios
...cu ce drept? asta nu vom afla niciodata
... de ce? pentru k asta e rostul vietii
... ce avem de facut? sa ne prefacem ca nu se intampla nimik... asta e singura solutie pt o viatza fericita: o lume imaginara in care toate se intampla asha cum ti-ai dorit
... fara dezamagiri, fara durere
...oricum... totul se intampla cu un motiv: nothing ever comes for free :D

zbor spre mare...

cred ca cea mai mare dorintza a noastra e sa terminam odata cu BACu asta dragalash shi sa ne stim plecatzi spre mare... da, mergem din nou la mare, de data asta intr-un numar ceva mai mare... mergem cu gandul la 12 nopti de distractii, fara nici un control asupra noastra... mergem sa simtim gustul independentei asha cum am facut-o si anul trecut knd toata lumea parea k sta in loc shi asteapta ca noi sa ne distram pe rupte, sa dansam in spuma pana dimineatza, sa facem baie in mare shi sa adormim cu gandul k maine e o noua zi in care o vom lua iar de la capat cu seria de nebuneli... vrem la mare chiar daca drumul cu trenul jegos de anul trecut a parut interminabil, poate pentru k muream d cald sau poate pentru ca la un mom dat ne-a depashit o carutza, chiar daca ne asteptam sa nu existe vila sau sa nu aiba paturi, dar totul a fost just perfect... shi anul acesta va fi shi mai shi pentru k stim k e ultima vacantza impreuna in calitate de simpli liceeni care se indreapta spre alt statut, cel de stundenti :D

copleshire in masa...

hm...e duminica...mai 3 zile de mers la scoala pt ultimele ore festive, joi ne ashteapta mirifica ora de dirigentzie cu parintzii si distractia incheierii liceului pe scarile principale shi vineri banchetul... faimoasa replica a doamnei diriginta imi trece neincetat prin cap "acum sunteti faimoshi,intr-o saptamana vetzi fi istorie...". pai asta cam asha e,cu toate ca nu vrem sa o acceptam...unii din noi in loc sa se bucure de ultima saptamana de scoala, au minunatul noroc de a raspunde la biologie (multzumesk,dna lazea... nu atzi vrea sa stiti cate v-am urat sapt asta si catzi sfintzi am coborat :D ) din sistemul nervos, k profa nu are chef sa tzina ora festiva asha ca hai sa mai omoram catziva neuroni de-ai copiilor... poate pentru ca "nu meritam" ... am fost cu gaudamusul in toate clasele de prin scoala (ne cerem scuze dk am omis pe cineva), am fost aplaudatzi de catre colegi emotivi cu lacrimi in ochi care-si blestemau soarta ca shi ei vor ajunge ca noi... am inghitzit multe lacrimi pt ca nu se cade ca sa fi trist cand termini liceul, se presupune ca acum ar trebui sa alergam dupa libertate sau mai stiu eu ce... ne scriem in albume shi cred ca de pe acum ne roade curiozitatea revederii dupa 10 ani pentru a auzi poveshti despre cum fiecare a reushit sau nu sa devina "cineva"... unii pleaca departe, poate prea departe pentru nishte oameni asha mici ca noi, lasa totul incercand sa nu priveasca inapoi pentru a avea destul curaj de a merge inainte... altii isi incearca norocul prin capitala sperand sa nu moara de cald printre atatea betoane sau sa nu se rataceasca langa un pom shi un chioshc de ziare ... shi altzii se pregatesc de party-uri la doar o aruncatura de batz de aici (20 de minute de mers cu tibi cu mashina :)) ) shi se prefac ca invatza ceva doar pt a-i face p ai lor mandri d ei...eh, o fi ea cumva, nu suntem primii kre trecem prin de-astea, dar poate ca suntem cei mai afectatzi...

fericirea...

fericirea e-un lucru senin... relativ ... pe care ni-l cream singuri... se spune ca lucrurile marunte ne fac cei mai fericitzi... am invatzat ca e adevarat, fericirea depinde de shuvitza de par intins care nu sta la locul ei, de privirea pe care ti-a aruncat-o persoana care se plimba pe cealalta parte a trotuarului, de cafeaua si tzigara savurate de dimineatza... de jocul de cartzi la kre cashtigi chiar dk ceilalti te saboteaza in mod intentzionat =))... in ce consta fericirea, de fapt?... parerile depind de la o persoana la alta... eu cred ca fericirea ti-o poti impune... e chiar ushor, cu toate ca exista riscul de a fi considerat superficial... si ce daca? pana la urma urmei tot ceea ce facem,e pentru noi... asha ca traiasca lumea roz in care toate merg bine! :D