Cine n-are batrani... n-are

Niciodata nu am inteles zicala cu "cine n-are batrani, sa-si cumpere". Cine si-ar dori batrani?
Cred ca mi se trage de la faptul ca in mai putin de o luna implinesc 21 de ani. Nu vreau sa imbatranesc, nu vreau sa fiu o povara. Poate ca simt asta pentru ca ai mei nu sunt in relatii prea apropiate cu mamele lor, fiind crescuti de catre bunici. Cu toate ca ne-am promis, noi cei din grupul vesel ca la batranete ne vom aduna tot in smart, vom sta tot la aceleasi mese si vom croseta ciorapei pentru nepotei, ca nu vom mai vorbi despre toale si masini, ci despre ce vieti frumoase am avut, parca totusi nu imi vine. Mai ales ca, de cand ma stiu, eu zic ca nu vreau sa traiesc mult pentru ca nu vreau sa ma vad imbatranind.
Am auzit tot felul de povesti cu batrani, care mai de care mai apropiati de senilitate, persoane care lasate singure ies pe hol si incearca sa intre in apartamentele vecinilor sau care au impresia ca aud tot felul de zgomote de petrecere de sus si cheama politia.
Noi avem noroc, batranica din apartamentul de sub noi, nu are nimic de comentat. Chiar daca noua ni se pare ca e putin speciala, cand imi spune ca merge acasa si ea de fapt se indreapta spre o cu totul alta directie, sau cand imi povesteste de eleva ei care vorbeste foarte urat, dar care nu este chiar eleva ei, sau cand se cearta cu personajele imaginare de la ea din casa care ii scot hainele din dulap, de o auzim din baie. Sau poate ni se pare noua.
Si totusi, unii chiar au nevoie de ajutor specializat. Din pacate acest lucru e cam imposibil la noi in tarisoara.
Si totusi, daca "cine n-are batrani, sa-si cumpere" se refera la "faceti fericit un batran si nu-l lasati sa fie singur"?

Aventuri de weekend

Gata, nu mai mi-e jena, pot sa vorbesc despre asta :)) ... weekendul trecut a fost unul foarte incarcat, la fel ca toate weekendurile mele pentru ca abia astept sa plec spre arad sa pierd vremea in birturile mele preferate.
De data asta am plecat acasa de joi pentru ca eram home alone si am profitat de timpul liber ca sa dorm, dorm si vegetez pentru ca stiam ca saturday night urma sa fie a heavy night.
Bine ca s-a deschis strandul si s-au deschis terasele si cluburile si ca putem sa pierdem vremea pe acolo. Cred ca daca ar fi dupa noi ne-am instala corturi in jurul casutzei ca sa putem sa ne bucuram de strand de la primele ore ale diminetzii, mai ales ca atunci cand ne gandim la vara, soare si vacantza, automat ne gandim la noptile pierdute la casutza, la o carte, la un rummy sau la mai stiu eu ce jocuri inteligente. Intr-o seara chiar am vrut sa jucam matza-ascunsa, sa ne simtim copii din nou, dar era cam spooky all around.
Asa ca venit si seara de sambata, in care cu mic, cu mare ne-am adunat la casutza la beute, atat de multi incat jumate din noi stateau in picioare si altii au schimbat locatia pentru a-si putea juca linistiti jocul de carti. Eu nu mai joc carti atunci cand beau, de cand nu mai stiam ce anume jucam si nu eram foarte convinsa daca am 4 sau 5 carti in mana, asa ca de data asta mi-am facut loc printre cei care povesteau.
A venit si vremea sa mergem in nefe, totul bine si frumos, mai putin ca nu aveai loc sa dansezi fara sa fii impins cel putin o data pe minut, asa ca mai mult am facut ture afara si la casutza.
La un moment dat, trebuia sa iesim afara sa recuperam pe cineva, si incercand sa cobor scarile prinsa de euforia momentului si de vaporii de vodka, am fost calcata intr-un mod barbar pe piciorul meu incaltzat cu pantofi decupatzi, astfel ca am ridicat un picior, m-am dezechilibrat, mi s-a dat drumul la mana si m-am trezit pe jos. Nu stiu cine m-a ridicat, dar ii/le multumesc frumos pe aceasta cale, pentru ca tot ce vroiam era sa ies afara si sa imi dau jos semnul cu LOOSER de pe frunte. Am iesit sa imi vad julitura, cam mare si urata, dar macar am reusit sa nu imi rup ciorapii, mare minune tinand cont ca eram in rochitza, dar am avut grija sa anuntz pe toata lumea kre ma intreba ce mai fac ca am cazut in Nefe si ma doare tare piciorul :)).
Evident ca am plecat de acolo, dar nu acasa, ci la un ceea ce ar fi trebuit sa fie un party gata de cateva ore, de unde am plecat dupa multa vreme, pe la vreo 7:30 orele diminetii, asta doar dupa ce s-au gandit ai mei sa ma sune sa ma intrebe daca traiesc. Am bagat o minciuna cat mine de mare, le-am zis ca nu i-am anuntzat ca dorm altundeva pentru ca aveam de gand sa vin acasa, am ajuns pe la 8 cand ai mei erau mai mult decat activi si dupa vreo 3 ore de somn, toata duminica am incercat sa imi ascund julitura de pe tibie si starea cronica de mahmureala.
Sa imi aduceti aminte sa ma uit la picioare data viitoare si sa nu mai fac pe viteaza pe scari dupa ceva alcool la bord! Sau legati-ma de un stalp sa nu mai pot pleca de acolo :D
Multumesc anticipat! :))